De ce bărbaţii sunt atraşi de sînii unei femei ?

    Ca un deal pe care îl urcă buzele în timpul amorului ca să-şi găsească în vîrful lui sufletul pe care şi-l reîntorc în piept înghiţindu-l.

    Rotunzi, calzi, plini, sînii unei femei au tulburat minţile multor bărbaţi... dar mai întîi de toate i-au liniştit plînsetul. Poate de aceea bărbaţii se tot îtorc către ei: ca să-şi liniştească un plînset. Îşi tot pierd ochii în zeci de perechi de sîni ca să o găsească pe Ea şi paradisul pierdut de sub bărbia ei unde, după ce o iubeşte, e întotdeauna linişte.

     De ce ? Fiindcă sunt perfecţi în toate greutăţile şi dimensiunile lor. Fiindcă sunt ascunşi pe sub pulovere groase iarna şi pe sub bluze de mătase vara... Şi fiindcă dimineaţa oricărui bărbat adevăraţii fiori nu îi dă răcoarea din cameră, ci senzaţia vîrfurilor lor care se mărunţesc cînd îşi strecoară mîna pe sub pijamaua ei ca să o trezească.

 Fiindcă femeile pot să piardă minute în şir ca să şi-i maseze grijuliu cu fel de fel de loţiuni sofisticate, fiindcă de pe tot relieful corpului unei femei acolo se găseşte cea mai fină piele, fiindcă nu au nici un fir de păr şi fiindcă oricît de mult nu s-ar micşora cînd e frig – în palma bărbatului potrivit înfloresc din nou.

Fiindcă trebuie să scoţi zeci de mărunţiuri de pe o femei ca să ajungi la ei, fiindcă e zădărală pînă ajungi la ei: eşarfa, fusta, cardiganul, bluza de desupt, sutienul, iar numărul piseleor vestimentare uneori poate varia groaznic de mult.

Fiindcă măguleşte, flatează, încîntă şi completează restul din ceea ce este Ea: părul, zîmbetul, parfumul, conturul taliei şi aşa mai departe. Fiindcă întotdeauna se potrivesc perfect cu făptura Ei.  

Iar intr-un final fiindcă orişicare bărbat porneşte de la ei ca de la primele senzaţii ale vieţii, şi fiindcă tot ei cheamă bărbaţii ( într-o şoaptă pe care doar ei o aud ) ca să procreeze viaţă.

https://www.youtube.com/watch?v=sQRkmEVVKG0

https://www.youtube.com/watch?v=fOUqGUAvjT4

  Există femei cu care pur şi simplu ţi-o tragi. Femei în care îţi storci oboseala în grame. Deasupra cărora transpiră grijile, supărarea, încordarea care s-a acumulat grav pe parcursul săptămînii, nervii, poate amintirile – trupul tău le scuipă toate peste trotuarul ăla ieftin şi murdar pe care îl bate sufletul tău ( cîteva minute ) ca să uite, ca să se pustiască puţin.

Cred că toţi bărbaţii au mers pe un astfel de trotuar, unii chiar s-au pierdut prin gropi.

  Există femei cu care transpiraţia te uneşte – ca mii de trepte mici către porţile Raiului. Drumul deasupra căruia trupul tău plînge de fericirea regăsirii – de fiecare dată. Drumul la care sufletul tău se tot întoarce ca să se împlinească.

   Drumuri pe care le baţi din curiozitate, altele mai rău – din obişnuinţă. Drumul doar al tău – fiindcă în îmbrăţişarea ei te simţi mereu Acasă, şi drumuri comune precum sunt Staţiile de troleibuz.

   ... şi uite că seara baţi la porţile lui. Îţi plimbi vîrfurile degetelor pe pielea spatelui ei, urmărind cum se reliefează fiorii peste centimetrii pe care abia i-ai atins – şi ştii că îţi răspunde. Se întoarce leneşă, zîmbitoare şi plină de iubire ca să îţi prindă suflarea între buzele ei – întotdeauna mai plină de speranţă decît tine că e Drumul pe care o să alegi să îl străbaţi toată viaţa ( aşa li se întîmplă femeilor care iubesc – dăruiesc nu doar un drum, ci şi visul întreg cu care îl presoară )...

... iar tu să o iubeşti, în milimetri – mai ales dacă e Drumul către Tine.

http://www.youtube.com/watch?v=N4-B4j5ju1I