marți, 20 aprilie 2010

sub ploaie...


Stăm amîndoi sub ploaia rece...Pe atît de fierbinţi încît ies aburi din noi...Respirînd dăm drumul la fîşii de flăcări blînde care se izbesc una de alta frumos şi liniştit undeva în mijlocul dintre noi...Se aude cum plouă şi cum ni se zbat grăbite inimele...Despărţiţi am fi răcit la sigur stînd aşa..sub ploaie...împreună nici nu ne dăm seama de ea...Nu ne dăm seama de răsărituri şi de apusuri...Pentru noi e o veşnică dimineaţă...
De la corpurile noastre vulcanice se încălzeşte şi pămîntul şi se lasă rapid ceaţa...E al naibii de densă dar îţi desluşesc fericită şi încîntată chipul...Îmi întinzi mîna prin ceaţă şi focul respiraţiei noastre...
-Tu pentru ce mă iubeşti?mă întrebi suav.
-Pentru ca lîngă tine nu mi-e frig....Zîmbesc copilăros şi întind braţele pentru a-i arăta tot ce e în jurul nostru..
Apoi făcu un pas către mine,mă sărută nebun şi izbucnise o lumină grandioasă...Şi se născuse o nouă stea...Mai mare şi mai orbitoare decît soarele...Dragostea noastră s-a înălţat către galaxie...

luni, 19 aprilie 2010

viata e-o femeie

Visuri-luminari nestinse
Toate ramin calde dac-o vreai inapoi...
Ginduri-romane nescrise
Despre ea lasindu-ne singuri pe noi...

CH:Viata e-o femeie!
Se intoarce daca o iubesti,
Si iti da lumina
Daca stie ca o doresti!
Viata e suparacioasa ...
Se intuneca cit ai clipi
Zimbeste si fa-o frumoasa
Si-napoi ea-ti va zimbi...

O cauti printre lacrimi sarate,
Ti-a furat aripa si cazi in jos...
Te intrebi cum de nesimtita poate
Sa te minta de fericire si de-un rost?

CH:

Iti spun eu...Nu e ea de vina,
Ai uitat sa-i multumesti pentru ca e Ea!

CH:(lent)
video

versuri & melodie: augustina s.

joi, 15 aprilie 2010

S.O.S


Dă-o naibii de viaţă!În clipa asta chiar cred cu certitudine că primul ţipăt al noului născut cînd iese la lumină este de oroare şi frică!Dezgust puternic amestecat cu groază...Asta simt acum chiar şi privind cerul albastru şi senin pe care obişnuiam să îl iubesc atît de mult...Uneori îmi părea că exist doar pentru ca să văd cît de frumos roşeşte în dimineaţă...Acu e hidos...
Trăiam cu speranţa în lumină....Trăiam din poveşti şi legende care încurajează şi prostesc întreaga omenire ca pe un copil naiv să trăiască mai departe...Poveşti despre Marea Speranţă şi ce minuni cică poate face ea...I-am dat drumul de nenumărate ori în casa mea şi n-a făcut nimic decît să mi-o dărîme de fiecare dată fără să lase măcar vreo urmă din temelie!
Trăiam învăţînd să zîmbesc celor din jur...Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Cînd zîmbeşti celor din jur în timp ce ei au feţe posomorîte,te iau drept un ţicnit,un idiot,un bufon şi nu un împătimit al vieţii,sau un disperat care caută salvare de şuturile ei prin acel zîmbet!
În viaţă nu există reguli...Asta am învăţat eu...Există o realitate:Eşti bătut măr şi îi baţi pe alţii;A!?Nu ştii să baţi,eşti pacifist,crezi în bine?...Păi îmi pare rău căci atunci înseamnă că eşti prost şi te laşi mai înveniţit ca alţii....Am încercat să schimb lumea prin bunătatea mea....Cu prima suflare m-a schimbat lumea pe mine...Am devenit comună:nu sunt în stare să simt nimic mai presus de ură,ciudă,grabă şi zbucium....Nu trăiesc...Trec agresiv prin ea....MI-E DOR DE MINE ÎNSUMI!!! cît de mult mi-aş fi dorit să nu interacţionez cu nimeni ca să nu mă izbesc de răutatea lor....Mă înec în betonul de deşertăciune,răceală şi nepăsare din jur...Devin o statuie ca şi ei....Salvează-mă cineva...






p.s

pare rau dar laptopul meu nu tapeaza cu "Î" din "a" :(