joi, 15 aprilie 2010

S.O.S


Dă-o naibii de viaţă!În clipa asta chiar cred cu certitudine că primul ţipăt al noului născut cînd iese la lumină este de oroare şi frică!Dezgust puternic amestecat cu groază...Asta simt acum chiar şi privind cerul albastru şi senin pe care obişnuiam să îl iubesc atît de mult...Uneori îmi părea că exist doar pentru ca să văd cît de frumos roşeşte în dimineaţă...Acu e hidos...
Trăiam cu speranţa în lumină....Trăiam din poveşti şi legende care încurajează şi prostesc întreaga omenire ca pe un copil naiv să trăiască mai departe...Poveşti despre Marea Speranţă şi ce minuni cică poate face ea...I-am dat drumul de nenumărate ori în casa mea şi n-a făcut nimic decît să mi-o dărîme de fiecare dată fără să lase măcar vreo urmă din temelie!
Trăiam învăţînd să zîmbesc celor din jur...Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Cînd zîmbeşti celor din jur în timp ce ei au feţe posomorîte,te iau drept un ţicnit,un idiot,un bufon şi nu un împătimit al vieţii,sau un disperat care caută salvare de şuturile ei prin acel zîmbet!
În viaţă nu există reguli...Asta am învăţat eu...Există o realitate:Eşti bătut măr şi îi baţi pe alţii;A!?Nu ştii să baţi,eşti pacifist,crezi în bine?...Păi îmi pare rău căci atunci înseamnă că eşti prost şi te laşi mai înveniţit ca alţii....Am încercat să schimb lumea prin bunătatea mea....Cu prima suflare m-a schimbat lumea pe mine...Am devenit comună:nu sunt în stare să simt nimic mai presus de ură,ciudă,grabă şi zbucium....Nu trăiesc...Trec agresiv prin ea....MI-E DOR DE MINE ÎNSUMI!!! cît de mult mi-aş fi dorit să nu interacţionez cu nimeni ca să nu mă izbesc de răutatea lor....Mă înec în betonul de deşertăciune,răceală şi nepăsare din jur...Devin o statuie ca şi ei....Salvează-mă cineva...






p.s

pare rau dar laptopul meu nu tapeaza cu "Î" din "a" :(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu