marți, 20 aprilie 2010

sub ploaie...


Stăm amîndoi sub ploaia rece...Pe atît de fierbinţi încît ies aburi din noi...Respirînd dăm drumul la fîşii de flăcări blînde care se izbesc una de alta frumos şi liniştit undeva în mijlocul dintre noi...Se aude cum plouă şi cum ni se zbat grăbite inimele...Despărţiţi am fi răcit la sigur stînd aşa..sub ploaie...împreună nici nu ne dăm seama de ea...Nu ne dăm seama de răsărituri şi de apusuri...Pentru noi e o veşnică dimineaţă...
De la corpurile noastre vulcanice se încălzeşte şi pămîntul şi se lasă rapid ceaţa...E al naibii de densă dar îţi desluşesc fericită şi încîntată chipul...Îmi întinzi mîna prin ceaţă şi focul respiraţiei noastre...
-Tu pentru ce mă iubeşti?mă întrebi suav.
-Pentru ca lîngă tine nu mi-e frig....Zîmbesc copilăros şi întind braţele pentru a-i arăta tot ce e în jurul nostru..
Apoi făcu un pas către mine,mă sărută nebun şi izbucnise o lumină grandioasă...Şi se născuse o nouă stea...Mai mare şi mai orbitoare decît soarele...Dragostea noastră s-a înălţat către galaxie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu