de parcă aş sta la margine de prăpastie... şi tu eşti pămîntul de sub picioare, desculţă îmi adîncesc degetele în tine ca să mă ţin, ca să nu cad.
şi nu cresc... nu prind aripi, şi nici nu mă fac mai mică, nu mă transform, nu mă pierd, nu mă regăsesc, pur şi simplu încerc să prind rădăcini în tine ca să nu cad... în faţa mea nu e nimic decît infinitul, fără început şi fără de sfîrşit, cerul imens în care nu-i înţeleg marginile, doar nuanţele norilor – da parcă ţi s-a luat albastrul ochilor şi l-au dizolvat creînd dimensiuni. De frica necunoscutului tac. De frica necunoscutului nu păşesc înainte... de parcă nici nu aş vrea să ştiu cum e fără tine – dar eşti pămînt, rece ca pămîntul, mut ca pămîntul, greu ca pămîntul, şi iubindu-te... iubindu-te visez să mă adîncesc în tine decît să cad în spaţii străine. Iubindu-te îţi dăruiesc grai, îţi gîndesc iubiri, îţi proiectez suflete şi desenez lacrimi sincere pe obrazul tău... pînă cînd o să mi se termine creioanele, culorile, viaţa... şi o să vreau să sar.Şi necunoscutul o să îmi pară mai cunoscut ca tot ce am ştiut vreodată. Fiindcă eşti pămînt, iubite... eşti pământ.

lovedust

    Mişcă-ţi buzele tremurînde deasupra frunţii mele, de parcă nu ai şti cum să îmi faci dragoste. Strecoară-ţi mîna sub mine ca să-mi mîngîi spatele cu palma ta caldă... şopteşte-mi la ureche " te iubesc ... te iubesc... te iubesc  ". Respiră. Respiră... tot mai des şi mai des, dilatîndu-mi cu suflarea ta pupila-mi, preschîmbîndu-mi albastrul ochilor în negru, ca să te uiti prin el şi să vezi inima mea undeva la prăpastia fiinţei mele, strigîndu-ţi numele. Respiră.

Apropie-ţi gura de urechea mea, ca să îmi dai de ştire că eşti aici - în întregime. Strînge-mi nebuneşte umerii albi cu toată tandreţea forţei tale, de frinca de a nu te pierde în noi, sărută-mi grăbit conturul gîtului şi închide-ţi strîns pleoapele ! eşti praf...

Greutatea trupului tău s-a preschimbat într-un praf auriu şi plin de sclipiri, aşezîndu-te lent peste mine... În liniştea oboselii leneşe te culeg. Te culeg de pe ficare milimetru din mine, găsindu-te pe vîrful nasului, printre gene, la încheieturile mîinilor, împrăştiat pe vîrfurile înflorite ale sînilor, pe glezne, eşti pese tot. Te grămădesc în palmele mele şi în noapte te port afară ca să îţi dau drumul într-un zbor înalt. Şoptesc deasupra mîinilor strînse într-un pumn micuţ, deasupra trupului tău fărîmiţat, o rugă, trădînd sufletul într-o sfîntă şi umilă mărturisire " te iubesc... " . Mă apropii de o prăpastie, ridic uşor mîinile şi zîmbitoare îţi şoptesc " zbori  ", suflîndu-te uşor în aer. Zbori, ridică-te sus, iubite... înalţă-te, dizolvă-te, dispari... împrăştie-ţi praful trupului tău peste stele, eu, o să stau pe pămînt şi o să aştept să cadă, să bombardeze patul meu cu tine - purtător de vise. Zbori, zbori în linişte, sunt aici... te privesc, te veghez, te iubesc. Îprăştie, contaminează tot universul cu noi şi înalţă-te. Înalţă-te din iubire. Zbori, zbori, iubite ! Zbori ca să cazi împreună cu toate planetele şi cu toţi meteoriţii şi cu toate galaxiile pe care le-ai atins, la pătuţul meu. Eşti înalt. Eşti înalt, iubite... Şi dragostea ţi-e înaltă.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=eg3F4zpOdK8#!    sunetul care m-a inspirat.

... dacă mîine ar fi ultima zi din noi... aş sta întinsă lîngă pipetul tău şi aş număra paşii degetelor mele de la buric pînă la gura ta... privind cum degetele palide paşesc pe pielea ta moale... şi n-aş uita nici un milimetru din tine. Ţi-aş asculta repiraţia şi mi-aş desface larg palma ca să ating cît mai mult din tine... apoi aş închide ochii... Suntem numai noi... două păsări şi zburăm cu viteză, străbătînd norii în toate nuanţele lor, tot mai departe şi mai departe... iar cînd ajungem deasupra lor, ne prindem într-o strînsă îmbrăţişare şi ne dăm drumul... stau culcată deasupra ta şi facem dragoste în aer... în aer mă pierd în tine, mă preschimb în pilea ta, te prefaci în valurile care trec prin carnea mea, iar gura ne este lipită într-o sărutare disperată, tot mai vii şi mai vii, mai plini, mai împliniţi şi mai pulsanţi pesemne ce ne apropiem de moarte. Şi uite că atunci cînd ne-au mai rămas cîţiva milimetri de pămînt eu brusc deschid ochii, pupila-mi neagră detalîndu-se de frica nebună de a te vedea fărîmiţat şi apoi împrăştiat în mii de particole de praf aurit în aer !


Se strecoară un fior rece prin trupul meu şi speriată desfac pleoapele... eşti aici, pe acelaşi cearceaf cu mine... şi afară e noaptea de vară. Eşti aici, şi fără să ma întrebi unde am fost, îţi apropii buzele de urechea mea ca să mă linişteşti, iar vocea ta mai suavă şi mai grijulie ca oricînd îmi şopteşte: " Cişş... sunt aici, iubito..." ... de parcă ai fi fost cu mine.

Dacă mîine ar fi ultima zi din noi... s-ar prăbuşi toate păsările din aer în numele nostru, ar cădea norii de pe cer... iar noi am asculta dezastrul în liniştea îmbrăţişării noastre... fiindca cu tine orice sfîrşit înseamnă început.

eu nu te iubesc.

Te apropii lent de mine... prin lumina vagă care străpunge întunericul în care m-ai încălcit... şi îmi faci sunetul ala din buzele tale cu care obişnuiam să îmi unesc respiraţia: " Cişşşş ..." – ca să mă liniştesc. Ca să mă amorţeşti. Ca să mă adormi. Te pui în genunchi în faţa trupului meu tremurînd de frică şi îmi cuprinzi picioarele împătimit de o durere pe care n-o pot înţelege. Apoi... apoi îţi întinzi mîna implorînd cu ochi-ţi albaştri pe a mea... nu îţi rezist, nu am ştiut să îţi rezist niciodată... micuţa, naiva, neajutorata... Îţi întind mîna cu palma încă umedă de la lacrimile pe care abia mi le-am şters... Îţi întind mîna, iar tu... tu îţi apropii suav buzele de încheietură, treci jucăuş cu vîrful nasului prin ea şi surîzi... ridicîndu-mi şi mie colţul gurii mici. Săruţi încheietura, îţi lipeşti obrazul de ea într-un haos sentimental pe care nu-l înţeleg... Îţi ridici ochii şi mă străpungi pînă în adîncurile sufeltului meu, iar în timpul ăsta scoţi o lamă şi o adînceşti uşor în carnea încheieturii mele. Icnesc de durere dar nu-ţi pot zice nimic fiindcă ochii tăi îmi strigă:" Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! "... Treci sadic de încet cu bucata aia subţire de fier prin carne şi tot ce simt e lichidul fierbinte scurgîndu-se prin părţi... tot ce aud în liniştea noastră e " Te iubesc ! ".... Mi se moaie genunchii, pielea trupului albeşte tot mai mult, cad sprijinindu-mă în palmă şi doare ! Doare ! Doare ! Îmi plec capul într-un plîns isteric " Te iubesc ! " îmi stigi de parcă mi-ai ordona, spulberînd liniştea ! " Te iubesc ! " îmi mai strigi odată ! Şi îmi ridic capul... Tu- îmi zîmbeşti mulţumit. " Te iubesc " îmi mai spui odată cu o voce dulceagă, şi lama tot mai taie... Aud cum taie...


Mi se întunecă în faţa ochilor... şi trupu-mi devine tot mai greoi, mă pierd pe măsură ce pleoapele mi se lipesc tot mai mult una de alta... Cad. Podeaua de beton e umedă... simt doar cum mi-ai dat drumul la încheietură... cum mîna cade în balta roşie...

- Păcat că n-ai mai putut... Eu te-am iubit.

Ieri ai făcut dragoste trupului rece de pe jos.

208

visez ca intr-o zi nu o sa-mi pese. visez ca intr-o zi nici macar eu nu o sa ma pot opri, ca “ Eu “ nu o sa fie un motiv sa ramin, ci un motiv sa plec… Visez ca intr-o zi o sa inghit un pumn de pastille, atitea pastille cite zile avem impreuna si visez ca nu o sa te doara… doar stiind ca nu o sa te doara o sa pot pleca…

visez la cerul de toamna devreme… cerul instelat, cerul urias, cerul liber ! amintindu-mi cum in noaptea aceea, stind amindoi sub patura, imi plimbam virfurile degetelor pe fiece milimetru din corpul tau, de parca ai fi o icoana, o statuie mult prea sfinta si de aia nu indraznesc sa te murdaresc cu intreaga mea palma…
visez ca poate intr-o zi o sa fie bine… visez ca o sa-ti fie bine si tie, nu numai mie. Visez cum afara bate vintul strapungind frigul prin maduva oaselor, iar eu ma ascund in imbratisarea ta. Visez cum n-ai sa ma lasi niciodata sa inghet… Visez cum lacrimile nu mai au un gust sarat, ci unul dulciu, de caramel sau vanilie poate, ca sa-mi para bine macar o data ca pling.
visez la renastere… si sper ca de fiecare data sa te reintilnesc pe tine, sa te reintilnesc ca sa ma aprinzi, sa ma stingi si sa sufli cenusa mea de pe o stinca inalta intr-o noua existenta. Te visez pe tine… mai obosit, mai ranit, mai pierdut, mai suferind – eu ? numar zilele.

asa am vazut eu textul... http://www.youtube.com/watch?v=c0VKlQl5fOc

-            da, da, eu cred în dragoste ! Cred că există o persoană care de fiecare dată cînd te atinge îţi dă atîta emoţie încît ţi se ridică fiece firicel de păr cîtuşi de mărunt de pe mînă... da ! da, eu cred că dragostea salvează ! că dragostea tămăduieşte suflete oricît de frînte ! eu cred că cea mai mare minune e să te trezeşti în fiecare dimineaţă lîngă cel pe care îl iubeşti, tu nu, iubite ?... eu cred că atîta timp cît iubeşti pe cineva nu ai să simţi niciodată nevoia să cauţi aşternutul altcuiva, tu nu, iubite ?... eu cred că întotdeauna ai să faci dragoste cu cel pe care îl iubeşti, chiar şi dacă ţi-ar părea că o să faceţi sex, oricum la sfîrşit înţelegi că ai făcut dragoste şi că doar asta ai putea să faci cu trupul dezgolit de alături, tu nu, iubite ?... eu cred că devii dependent de persoana iubita şi că ai nevoie de ea ca de aer, şi mai presus de toate – că nu e un lucru rău, tu nu , iubite ?... eu  chiar cred că dragostea adevarată are doar tendinţa de amplificare, de creştere şi nu de diminuare, fiindcă atunci nu mai e dragoste.... tu nu, iubite ?... eu cred în reîncarnare şi că sufletele pereche se reîntîlnesc timp de şapte vieţi... eu cred că noi doi ne-am fost predestinaţi... tu nu, iubite ?... Eu cred că mi-aş da şi viaţa pentru tine... stai, să nu-mi răspunzi, iubite...

http://www.youtube.com/watch?v=JGX2_ftEkbI

dumitru.

... am sa ramin. am sa fiu acolo cind nimeni nu o sa mai fie. si o sa respir cind nu o sa mai aiba nimeni aer, caci l-am ascuns in plaminii tai. si o sa am suflet cind nimeni nu o sa-l mai aiba, caci l-am ascuns adinc in tine... doar ca sa-ti pot sopti " am sa ramin ".
... am sa ramin. si cind nu o sa mai fie apa o s-o iau de pe obrazul tau cind ma vezi suferind.
cind toti o sa-si piarda vederea, eu o sa-mi plimb palma, virfurile degetelor pe chipul tau si o sa vad mai multe... mai multe decit au vazut ei intr-o viata intreaga. si cind cu totii o sa-si piarda auzul, eu o sa-mi lipesc urechea de pieptul tau si vibratiile inimii tale o sa-mi sparga surzenia... ca sa pot sa aud cum ai sa-mi spui " ramii ! ".
... am sa ramin. si cind cu totii o sa fie coplesiti de ura, eu o sa fac dragoste cu tine. cind toti o sa se piarda in ei insisi, eu o sa ma regasesc in tine, in fiecare milimetru din pielea ta, in sarutarea ta, in fiorul carnii din tine cind ne unim. Cind o sa crape pamintul, iubite, o sa ne intindem mainile unul catre celalalt si o sa-l lipim intr-o strinsa imbratisare, fiindca ti-am promis " am sa ramin ".

http://www.youtube.com/watch?v=DFWgbcvFoXQ&feature=related notele doar completeaza cuvintele )

Puls

În luna lui Iulie mă trezesc cu El sub cearceaf... se strecoară lent şi în linişte prin geam şi pătrunde prin fisurile materialului pe pielea mea... sărutînd-o. Se strecoară printre genele mele grele şi îmi strigă numele... În lumina ambiguă, în galbenul ceţos desluşesc promisiuni... Desluşesc că azi o să zîmbesc imaginii somnoroase din oglindă... Azi o să-mi mai construiesc un vis în memoria celor două distruse...Azi o să port o pereche de jeanshi vechi, o bluză feminină, lărguţă şi foarte lejeră, şi unicul meu machiaj o să-mi fie zîmbetul, şi azi o să fiu frumoasă. Azi o să citesc sub cerul liber, întinsă pe iarbă sperînd că poate sunt cîtuşi de puţin scriitoare... Azi ca şi ieri mă întreb ce aş fi făcut dacă azi ar fi fost ultima zi din viaţa mea ? şi răspunsul e acelaşi, însoţit de un surîs jovial – Nimic. Mult prea resemnată ? Nu.. pur şi simplu îmi pare cinic să încerci să-i dai un rost vieţii în ultimile secunde, să forţezi asta, cînd ar fi trebuit să o conştientizezi în mod natural pînă acum... oricum n-ai să poţi minţi niciodat viaţa.

Azi o să-mi lipesc strîns gura de a lui, iubindu-l. Pe atît de strîns încît o să ajungem să respirăm pe nas cu aerul ce a fugit din plămînii unui altuia – Circuitul închis al iubirii. Azi o să fiu fericită ca să uit de nefericirea de mîine...

Deschid alenea pleoapele şi văzînd lumina, Soarele mărturisesc dulceag : " te iubesc... " şi în timpul ăsta gîndul îmi zboară la sunetele unor strune de chitară, la mirosul pielii omuleţului cu ochi albaştri, la aerul de după ploaie, la hoinăritul prin parc, prin oraş din plăcere, din linişte, la nopţile cu stele fără modestie în strălucirea lor, la teancurile de cărţi de pe masă, la îmbrăţişări, la lacrimi, la sunetul bătăilor inimii, ... - la viaţă.

De ce înşeală bărbaţii

De ce înşeală bărbaţii ? Fiindcă pentru o clipă uită că sunt iubiţi şi că iubesc... Pentru că într-un moment al vieţii le pare ridicol şi o minciună dulce că femeia de lîngă ei îl iubeşte în milimetri trup şi suflet, totul ! Fiecare bucăţică din pilea şi sufletul lor... fiindcă nu au încredere în ei înşişi.


Fiindcă pentru o fracţine de secunsă cred că cealalta care îi aşteaptă acasă o face din obişnuinţă sau datorie, şi nu dintr-o mare dragoste. Fiindcă le pare că nu o ştim, deşi o ştim înainte ca ei măcar să înşele. Fiindcă le pare că nu o să aflăm, fără să bănuiască cît de înjositor pentru noi e să le spunem în faţă: " Ştiu... ", de aia tăcem.

Fiindcă într-un moment de ceartă cu soţia, iubita, cu unica, a apărut cea de-a doua, aparent mult mai înţelegătoare şi mai caldă... fiindcă asta caută ei întotdeauna- Căldura maternă. Şi după epuizarea sentimentului în cîteva minute îşi dau seama că au greşit. Fiindcă greşesc... Fiindcă cu adevărat nu au vrut niciodată să se răzbune.

Fiindcă cred că e vina ta... şi pentru nişte fiinţe atît de puternice, sunt mult prea slabi ca sa ducă pe umeri o astfel de greutate, o astfel de culpă... atunci aruncă totul asupra ta... şi abia după ce văd cum te stingi lent, cum pieri, mor înaintea ta.

Şi din orişicare motiv nu ar face-o, oricum te iubeşte... Confuzi. Bizari. Diferiţi. Fiindcă dacă o femeie ar înşela... de fapt ea nu înşeală niciodată... ea face dragoste cu cel pe care îl iubeşte.

absolutul.

... mergînd prin nişte coridoare înguste te caut. Prin îmbulzeala de oameni, prin furnicarul ăsta nebun cu mii de mirosuri, miros de parfum mai ieftin şi de parfum mai scump, mai strident şi mai discret, miros de praf şi de transpiraţie, miros de agitaţie şi de grabă, te caut pe tine... şi nu ai cum să fii aici, pur şi simplu nu ai... dar încearcă şi spune asta conştiinţei mele, conştiinţa care în toată duhoarea asta străină încearcă să-ţi găsească mirosul drag, dulciu de vanilie al pielii tale, de parcă ar fi gura mea de aer proaspăt.
Te caut. Te caut nebună. Răscolind aerul cu plămînii mei. Te caut ca să-mi spui că eşti aşa cum eşti şi că nu o să te schimbi niciodată. Te caut ca să te străduieşti să mă iubeşti şi să nu te străduieşti să nu mă răneşti. Te caut ca să te iubesc mai presus de mîndria mea şi ca să mă întorc de fiecare dată. Te caut ca să mă ascund în braţele tale. Te caut ca să-mi cer iertare pentru tot ce am făcut şi pentru tot ce o să fac, sperînd că poate într-o bună zi ai s-o faci şi tu şi n-ai să stai pur şi simplu să-mi dai mesianic ascultare şi iertare. Te caut fiindcă mi-ai dăruit viaţă... fiindcă oricare nu ar fi viaţa: în îmbrăţişările tale sau în afara lor, oricum doare... doar că fără tine doare mai mult.

Te caut în plina certitudine a faptului că mă iubeşti şi fiindcă idee nu am ce se petrece acum în capul tău.
Te caut fiindcă dacă eşti rece e vina mea, dar o ştii prea bine că e a noastră. Fiindcă dacă eşti rănit e vina mea şi atunci e vina noastră. Fiindcă dacă sunt rănită e vina mea şi atunci e vina noastră.Fiindcă te iubesc atît de mult încît nu îţi cer nimic, nici măcar să-mi uşurezi confesiunile care te îngreunează doar ascultîndu-le.
Îţi caut mirosul fiindcă martirul a ajuns să-şi iubească disperat călăul... şi fiindcă o să-l iubească întotdeauna... chiar dacă decide să-i păstreze capul.


fon muzical: http://www.youtube.com/watch?v=dx7sLNyIeQk

EROS

Ţi-aş tăia buzele, ţi le-aş rupe ! Cum ?... cum au îndrăznit ele să sărute gura alteia după ce le sărută pe ale mele... cum de au îndrăznit ele să se plimbe pe pielea alteia după ce mie mi-au promis iubire ?! Zi-mi că nu e vina ta ! Zi-mi că ele sunt de vina... buzele. Zi-mi şi o să-ţi dau crezare...
Cum de au îndrăznit palmele tale să-i strîngă coapsele după ce mi-au mîngîiat mie chipul ? De parcă ar fi o basma albă cu care ştergi trupul unui copil şi apoi pe al unei uşuratice ca după să ştergi din nou trupul copilului. De ce mă murdăreşti în halul ăsta, iubite ? Unde nu ţi-am fost eu destulă ?
Ţi le-aş coase... ţi le-aş cose de inima mea ca să simţi cît de mult mă doare... ca să simţi cum se despică carnea din ea ! Mai fă... mai fă dacă vreai să te eliberezi şi să rămîi cu două bucăţi de ţesut care iubea, în schimb cu mîinile dezlipite. Omoară-mă.

Cum de a îndrăznit nasului tău să-i placă mirosul transpiraţiei ei şi mirosul trădării din aer cînd în primăvară ţi-l ascundeai la gîtul meu inspirîndu-mă toată în tine... eu cu puţină vanilie, caramel, zîmbet şi viaţă. Pregătindu-mă de fiecare dată înainte să te întîlnesc. Alungă-mă din plămînii tăi.
Cum de ai îndrăznit tu pe cele două picioare ale tale să te îndrepţi conştient spre ea ? La fel de conştient, la fel de calm,la fel de sigur, la fel de dornic ca şi atunci cînd te îndreptai spre mine. Să ştii că n-a fost asfalt... eu am fost. Peste mine ai călcat plecînd la ea. Am trupul vînăt. Eşti greu. Îngreunat de minciuna ta, de patima ta, de gîndul la mine.

Iartă-mă că am fost totul pentru tine şi că am uitat să fiu puţinul. Eu n-o să-ţi iert niciodată că fiind puţinul m-ai făcut să crezi că eşti totul.

Imaginează-ţi... Imaginează-ţi pentru o secundă, iubite că nu-s.
Ce-ţi trece prin cap ? Frică ? Panică ? Sau amintirea caldă a privirii mele ?... Imaginează-şi pentru o secundă că n-are rost să mă cauţi... m-a înghiţit pămîntul funerar. Că n-ai să mă găseşti nici pe bănculiţa din parc aşteptîndu-te, nici pe scaunul de alături al maşinii tale zîmbindu-ţi, nici la un colţ de stradă întinzîndu-ţi mîna... Parcă văd lacrima aia îngreunîndu-ţi ochiul... Aşteaptă...nu plînge... mai ascultă. Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima zi în care să-mi fi auzit vocea şi tu nici măcar nu m-ai sunat. Ţi-a fost oare cu adevărat în deajuns sms-ul cu " te iubesc. " ? Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima oară când ţi-aş fi dat o îmbrăţişare ascunzîndu-mi chipul la pieptul tău, ascuzîndu-ţi chipul în părul meu. Oare chiar ai vrut să stai acasă ? Ieri aş fi putut să îţi promit pentru ultima oară că viaţa te iubeşte, ieri aş fi putut să fiu caldă, dulce, grijulie, copilăroasă, luminoasă, iubitoare, visătoare, îndrăzneaţă, fericită ultima oară pentru tine... Ieri ţi-aş fi mărturisit în şoaptă că te iubesc... Ieri am fi putut construi viitorul... Ieri am fi putut adormi unul în îmbrăţişările altuia... Ieri am fi putut să ne privim ore în şir fără să ne spunem ceva... Ieri aş fi putut să mă joc cu vîrfurile degetelor pe pieptul tău şi tu să mă ţii minte mereu aşa – Uşoară.

Azi te-ai trezit fără mine.

...timpul o să treacă... o să trec lent şi eu... Şi totuşi cînd ea o să-ţi facă dragoste aşezată pe genunchii tăi, palmele tale, din memorie, mîngîindu-i pielea spatelui o să-ţi spună că e pielea mea, că e relieful meu, că e senzaţia mea... Mirosul pielii ei o să se preschimbe lent în mirosul pielii mele amestecat cu parfumul ăla dulciu pe care îl iubeşti atît de mult... şi ai să-ţi scufunzi nasul în umerii ei inspirînd hapsîn. Pînă şi vocea ai să mi-o auzi în aer, sunetul surîsului, sărutarea ei pe frunte- sărutarea mea. Şi cu pleoapele închise o să-ţi pară că faci dragoste cu mine, că mă ai deşi nu m-ai avut vreodată, că sunt aici mai vie şi mai pulsantă ca niciodată, şoptindu-mi la ureche ca într-o mare regăsire : " iubito... " ! Şi deschizînd ochii în marea speranţă şi nerăbdare de a-mi găsi chipul ai să te prăbuşeşti din cauza străinei în extazul prezenţei tale...


Sunt aici, iubite...

OMG ) made a poem today ) ! dupa un an de zile !

Salutare, Poezie ...
Se pare că nu ne-am întîlnit demult...
Căzută în a prozei erezie
Mi-e dor de al tău început.

Îţi spun că nu mai ştiu să fac rime,
Mă joc cu ele- atîta tot.
Şi cînd te gîndeşti că în a poeţilor mulţime
Mi-am jurat să te păstrez... şi nu mai pot.

Salutare, Poezie ...
Cît de mult te-ai mai schimbat...
Călicită în grotescul şi alcoolemie,
În greţosul genial al unui ordinar ratat .

Au uitat de metofaoră- prea complicat.
Au uitat de epitet- prea împopoţonat !
Au uitat de filozofie- la universitate las’ s-o facă !
Şi e bogată de poeţi lumea asta prea săracă !

Salutare, Poezie ...
Mă închin căci m-ai creat...
Şi de ştiu să scriu, ţi-o datorez Ţie
-Sfîntul Graal al celui de litere înveninat.

...hotarit sa le postez abia acum

…nu pleca...mai stai, Soare...
Ascunde-te sub cearşeaful meu şi îmbrăţiţează-mă...îmbrăţişează-mă să simt cum îţi patrund razele în fiecare por al pielii mele umplîndu-mă cu viaţă,cu tine,cu mine...Rămîi...Rămîi, Soare, rămîi...
Rămîi ca să-mi frigi buzele şi ca să mă faci abur...în dulcele amor al dimineţii de la amiază,asfinţit şi seară! Să mă faci abur în promisiunea de a mă iubi şi ieri, şi azi, şi mîine, în mîngîierile grijulii şi sărutările liniştite pe frunte, în braţele tale înfometate de mine, în priviea care mă răscoleşte curioasă de parcă ai fi vrut să ştii mai mult decît faptul că te iubesc, în sunetul respiraţiei tale cînd îmi lipesc pieptul de corpul tău...ca să mă încălzesc. Ca să dispar . Ca să mă nasc .
Rămîi .