E linişte, e linişte în trupul mic...
A apucat numai să prindă carne iubirea,
Să-şi crească mîini şi inimă - şi să adoarmă umpic.
Nu plînge, mama, s-o fi speriat putin micuţa
De gîndurile tale, de ceea ce-ai văzut,
De grijile de viaţă ce ţi-au izbit fiinţa...
S-a încăpăţinat şi să se nască nu a vrut.
Nu plînge, mama, că sub bătaia inimii nu mai auzi bătaie...
E acolo, puţin mai rece şi ţi-a şoptit sub lacrimile-ţi şiroaie:
" Tu- sicriul sfînt cu sînii plini de viaţă,
O sa prind curaj, mămica, şi o să mă naşti în alta dimineaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu