iertare

... prinde-mă.

Cad de pe prăpastie, iubite... prăpastia aia despre care am vorbit de mii de ori, prăpastia aia despre care ne-am promis că o să ne prindem, prăpastia aia stîncoasă cu vîrfuri de pietre ascuţite şi umede care despica vise, prinde-mă iubite... mi-e frică.

... prinde-mă. Mi-a alunecat talpa de ultimile tale cuvinte şi sufletul şi-a pierdut echilibrul – cad. Mă tem de moarte, iubite ! – Mă tem să mă trezesc a doua zi dimineaţa ştiind că Tu nu ai să mai fii. Mă tem să-mi deschid pleoapa ştiind că nu o să îţi mai aud niciodată vocea, nu o să-ţi mai ating niciodată pielea, nu o să-ţi mai văd niciodată zîmbetul, nu o să mă mai striveşti niciodată într-o îmbraţişare de pieptul tău, nu ai să îţi mai plimbi niciodata buzele de obrazul meu ca să îmi culegi lacrimile, nu ai să-mi mai ascunzi sînul înflorit de după palma ta larg deschisă ca să cuprinzi cu ea tot sufletul din mine... Cad, scumpule! Cad ! Şi mi-e atît de frică...

... prinde-mă. Prinde trupul ăsta plin de tine – trupul care ţi-a inspirat parfumul şi s-a umplut lent cu el de parcă s-ar umple cu viaţă ! Prinde trupul cu care te-ai învelit atîtea nopţi, prinde sufletul ăsta umil care nu ştie de mîndrie, de orgoliu, sufletul care e atît de neajutorat fără tine.

Cad stelele din urma mea, iubite... se îneacă în mare tot universul nostru, tot ce am clădit şi am înălţat atît de greu... Iar tu ? Tu stai, scumpul meu undeva pe vîrf de stîncă şi îmi cînţi cîntece funerare scăpînd lacrimi pe spatele meu, spatele pe care cîndva ai pierdut atîtea sărutări... în loc ca să mă prinzi.

Te iubesc şi te implor: Salvează-mă. Salvează-mă, iubite.

sursa mea de inspiratie si un fon muzical destul de potrivit: http://www.youtube.com/watch?v=gEsUiQIyzd8