Unde
eşti ?
Cum îţi
miroase pielea şi care-i glasul sufletului tău ?
Unde
ţi-s mîinile în care să pot să îmi odihnesc speranţa
obosită...
Pieptul
pe care să-mi pot culca capul şi visele greoaie,
iar pe
tine să nu te doară ?
Cum o
să-ţi recunosc chipul după ce m-a durut atîta ?
Să fii
răbdător cu mine,
dacă o
să-nţelegi înaintea mea că Tu eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu