Imaginează-ţi pentru o secundă că nimic nu mai contează...Imaginează-ţi că azi eşti liber să faci tot ce îţi doreşti şi imaginează-ţi că nu-ţi pasă! Imaginează-ţi că viaţa te iubeşte la nebunie şi că tu o iubeşti şi mai mult deîndată ce te-a ales pe tine să te naşti! Imaginează-ţi că azi te duci la fiecare persoană pe care o iubeşti şi îi sufoci într-o îmbrăţişare călduroasă,că suni pe o anumită persoană din simplul motiv că ţi-e dor să-i auzi vocea! Imaginează-ţi că te trezeşti în dimineaţă cu parfumul lui sau al ei în părul tău şi ţi-e sete nu de o cafea,ci de o sărutare!
Imaginează-ţi că azi eşti fericit ! Iar deîndată ce îţi imaginezi...totul este posibil...Dă-i drumul gîndului să zboare! Şi niciodată,dar niciodată...să nu te întrebi unde te-ar putea duce...
Eternitate.
Daca as sti ca maine ar fi ultima zi din viata mea...ca odata cu primile raze ale diminetii,strecurindu-se prin geam o sa-mi pierd suflarea...as vrea ca in acea noapte dinainte,sa adorm in bratele tale...as vrea sa ma tii strins inspirindu-ma in tine cu fiecare git de aer pe care il iai plimbindu-ti fata prin parul meu...As vrea sa imi stringi cit de tare mainile in palmele tale ca sa te simt,ca sa simt prin durere viata care ma iubeste atit de mult deindata ce mi te-a adus ...Ai fi cuibul meu si altarul meu de ultima ruga...sunetul plaminilor tai flaminzi de mine si a inimii tale care imi striga numele din pieptul tau,mi-ar fi cintece de leagan,amortindu-mi lent fiecare nerv ca sa nu simt dimineata...Linga tine moartea capata un rost...Linga tine ideea mortii ma umple de curaj si fiece lacrima ar fi doar de fericire...
Incerc sa iti spun ceva...incerc sa iti multumesc pentru pulsul din vene,si tu grabit iti sprijini gura de gura mea si apoi imi saruti coplesit de grija si durere ochii,fruntea...si atunci imi dau seama ca n-ar fi trebuit...micuta de mine...de aia imi aplec capul spre pieptul tau si ascult mai departe cintecul de leagan adormind in promisiunea ta de eternitate, in grandiosul iubirii tale anestezice,fir-al naibii!-in bratele tale: scutul anti-glont,in bratele tale ascunsi de Dumnezeu si de moarte,nu stie nebuna ca am murit demult...dealtfel nu pot explica nici decum atita fericire,atit de straina vietii.Lasa sa vie...o sa gaseasca doar 2 cadavre impietrite de demult...
Dublu...
Îmi șterg buzele de tine...și la propriu și la figurat,Viață! Trec agresiv cu dosul palmei,te înjur și scuip. Dă să ne imaginăm că nu ne-am cunoscut niciodată,că nu ți-am cunoscut parfumul, și că nu ți-ai plimbat palmele pe linia cefei fele. Să ne imaginăm pentru o secundă că suntem doi străini care nu am fost niciodată meniți să fim împreună...Să ne imaginăm,că nu ai făcut niciodată ca sîngele să-mi alerge nebun prin vene......Să ne imaginăm că nu am văzut niciodată soarele,că niciodată nu am privit stelele plină de tine,de promisiunile tale! și că habar nu am ce gust are aerul în plămînii mei...că niciodată nu ți-am aparținut. Brusc simt cum îmi crapă capul de durere,de presiune,de un sunet ascuțit care îmi taie timpanul,îmi apuc înebunită tîmplele,firele crețe de păr blond între degete și în plină durere dispar...Mă diminuez brusc într-o copilă de 16 ani cu ochi gigantici și sticloși,apoi într-un homo sapiens nu mai mare de 9 ani și intensiv tot așa...în descreștere ...pănă ajung la un embrion-un omuleț roz-străveziu cu degete minuscule și o inimă care bate agresiv în plină dorință de tine! În plină luptă pentru tine! Pînă cînd inimioara se oprește și în locul ei izbucnește o lumină albă și se aude un zgomot constant de o singură notă înaltă...Renunț la tine! Acceptîndu-mi responsabilitatea deplină în fața actului de sinucidere! Te urăsc,urăsc comedia marelui regizor de sus! Cît de logică e moartea mea...Şi ce farsă mare poate să fie uneori naşterea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu