Mă numesc Augustina.Mă gîndesc la sinucidere de la vîrsta de 12 ani.Pînă la 19 îmi grămădeam curaju pentru ziua propriei învieri.La 19 ai venit tu şi am devenit responsabilă prin acţiunile mele pentru toată viaţa ta. Martirul vieţii aflat în iubire.Mă faci să mă contrazic.
Mîine o să mă trezesc din nou în nebuna dorinţă a morţii şi o să-mi pară că tavanul cade peste mine,apoi în aceeaşi zi o să mă cuibăresc în braţele tale mulţumindu-ţi pentru viaţa pe care mi-ai strecurat-o în vene ca în următoarea dimineaţă să vreau din nou să mi le deschid.Şi mă urăsc.Mă urăsc că te mint.Mă urăsc pentru faptul că deja nu
mai pot trăi fără tine,că aş suporta întreaga durere ca să fiu cu tine încă cîteva sute de vieţi astăzi,mîine iplorîndu-l pe Dumzeu moartea şi poimîne din nou viaţă.Am ştiut dintotdeuna că e iubire.Am ştiut dintotdeauna că te-am vrut în viaţa mea,te-am aşteptat,Viaţă...
Şi de fiecare dată,cuprinzîndu-mă,sprijinindu-ţi urechea de pieptul meu,inima mea dialoghează cu tine,îţi bate nebună şi îţi strigă că te iubeşte,ignorîndu-mă cu cea mai mare obrăznicie...Ignorînd raţiunea,planul învierii şi vorbind,plină te entuziasm,timpanului tău...Abia cînd mă îndepărtez uşor de tine o aud zicîndu-mi întristată: "Hai,mamă...chiar trebuie să plecăm? Dă-mi voie să-i mai zic ceva...".Şi atunci îţi zic eu cu voce tremurîndă :"Te iubesc."
Şi uneori bănuieşti apocalipsa din mine...zici că o vezi în ochi...Şi în clipele acelea îţi strecori respiraţia caldă deasupra buzelor mele parcă apropiindu-te de cruce,smulgînd cuile din picioarele şi palmele mele şi prinzîndu-mă în braţele tale...legănîndu-mă în muzica vocei tale...Şi ne îndepărtăm lăsîndu-mi în urmă scrisul...Ca în dimineaţă,în dorul nebun al lui să vin singură la cruce şi să îmi bat cu propriile mîini ţintele în carne vie...
La răscruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu