...îţi zic de mii de ori şi te alung...Te rănesc promiţindu-ţi că o să găseşti fericirea în alta fiindcă mi-e frică să fiu fericirea ta,prea multă responsabilitate...prea mult mă leg de pămînt,şi aş putea să prind dorinţa să vreau să rămîn pe el...După fiecare sărutare te împing de lîngă mine,încercînd cu disperare să te refuz,iar tu îmi întinzi blînd mîna şi mă rogi cu ochii tăi albaştri să o apuc...
Şi dacă m-ai respira în tine aş fi venin,şi totuşi mă respiri...Şi dacă pronunţîdu-mi numele s-ar auzi crăpăturile cum apar pe inima ta,totuşi mă strigi...Îţi asumi tot riscul pentru mine, în timp ce eu nu-mi pot asuma nici măcar riscul de a trăi,deşi simt cum sîngele fuge tot mai grăbit în vene...Îmi cuibăresc capul în pieptul tău-piatră funerară care se încălzeşte.
Şi dacă m-ai respira în tine aş fi venin,şi totuşi mă respiri...Şi dacă pronunţîdu-mi numele s-ar auzi crăpăturile cum apar pe inima ta,totuşi mă strigi...Îţi asumi tot riscul pentru mine, în timp ce eu nu-mi pot asuma nici măcar riscul de a trăi,deşi simt cum sîngele fuge tot mai grăbit în vene...Îmi cuibăresc capul în pieptul tău-piatră funerară care se încălzeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu