1. Găsit
…îmi săruţ cicatricele de la venele mîinii drepte- promisiunea de viaţă,de grijă...iar,eu...eu îmi plimb vîrful nasului în părul tău dorind să memorizez cum miroase viaţa cu adevărat -a tine. Şi eram rece în sicriu,cu pleoapele strîns lipite şi pieptul amorţit...pînă te-ai apropiat tu de mine,te-ai culcat lîngă mine,m-ai cuprins strîns de tot şi mi-ai şoptit la ureche că mă iubeşti...Şi inima a începu să bată nebună dilatîndu-mi brusc pupila însetată de soarele pe care mi l-ai adus...plămînii hapsîni te inspirau pe tine,azi la fel ca şi prima oară, şi sicriul s-a stransformat în iarbă...în iarba verde,nouă a lunii lui martie... Tolăniţi în ea,rîdem în hohote care răsună ecouri,ne pierdem în ochii albaştri ai unui celuilalt,ne mîngîiem relieful feţelor noastre şi blestemăm timpul că îndrăzneşte să treacă...iubindu-ne. Mă iai de mînă şi îmi faci semn să te urmez...şi ridicîndu-mă din iarbă tu devii un colţ uitat de pădure de brazi înalţi şi umbroşi în care abia de se strecoară o fîşie moale de lumină...Devii sărutul suav de pe gîtul meu,de pe bărbia mea şi ochii mei,vîrful degetelor care se plimbă lent pe talia mea,escaladîndu-mă...oprindu-se la cercelul de la urechea stîmgă care avea suspendat pe el un pandantiv minuscul în formă de inimă,pandantivul se desprinde,cade lent şi se pierde în aşchii,uscăciuni şi fire virginale de iarbă...Mi-am pierdut inima în pădure. Te iubesc,viaţă .
2. Notele vieţii
Eşti dirijorul pulsului meu...Cu fiece sărutare,cu fiece atingere şi şoaptă la urechea mea,îţi întînzi mîinile,bastonaşul,şi le plimbi lent prin aer în faţa inimei mele...se mişcă. Şi cu ochi-ţi albaştri îngreunaţi de lacrimi,le mişti mai rapid,mai dinamic şi mai revoltat,iar inima îţi dă ascultare şi bate...iubindu-te. Şi nu mă mai ascultă...nu mă mai ascultă atunci cînd devii demonic în pasiunile tale şi simţind cum e aproape să cedeze îi ordon să se oprească! Nu mă mai ascultă fiindcă tu ai devenit stăpînul ei...Şi uneori îţi sprijini arătătorul de buzele moi şi ea se linişteşte,îşi revine...zîmbeşti,şopteşti demonic că mă iubeşti şi întinzîndu-ţi dramatic degetele în aer,le ridici lent,şi odată cu ele şi pulsul... Mă apropii lent de tine,într-o cămaşă lungă şi cu pletele dezordonate,şi privind pe la spatele tău cum te joci iubitor,în plin dramatism,dar în acelaşi timp foarte suav cu ea,ascultîndu-i bătile în plină forţă şi grandoare ca niciodată, într-un surîs îţi pişc urechea cu dinţii şi te rog în şoaptă: "Să ai grijă de ea...".
muzica care m-a inspirat si care v-o propun ca si fon muzical http://www.youtube.com/watch?v=QfeOiEJklAk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu