Imaginează-ţi... Imaginează-ţi pentru o secundă, iubite că nu-s.
Ce-ţi trece prin cap ? Frică ? Panică ? Sau amintirea caldă a privirii mele ?... Imaginează-şi pentru o secundă că n-are rost să mă cauţi... m-a înghiţit pămîntul funerar. Că n-ai să mă găseşti nici pe bănculiţa din parc aşteptîndu-te, nici pe scaunul de alături al maşinii tale zîmbindu-ţi, nici la un colţ de stradă întinzîndu-ţi mîna... Parcă văd lacrima aia îngreunîndu-ţi ochiul... Aşteaptă...nu plînge... mai ascultă. Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima zi în care să-mi fi auzit vocea şi tu nici măcar nu m-ai sunat. Ţi-a fost oare cu adevărat în deajuns sms-ul cu " te iubesc. " ? Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima oară când ţi-aş fi dat o îmbrăţişare ascunzîndu-mi chipul la pieptul tău, ascuzîndu-ţi chipul în părul meu. Oare chiar ai vrut să stai acasă ? Ieri aş fi putut să îţi promit pentru ultima oară că viaţa te iubeşte, ieri aş fi putut să fiu caldă, dulce, grijulie, copilăroasă, luminoasă, iubitoare, visătoare, îndrăzneaţă, fericită ultima oară pentru tine... Ieri ţi-aş fi mărturisit în şoaptă că te iubesc... Ieri am fi putut construi viitorul... Ieri am fi putut adormi unul în îmbrăţişările altuia... Ieri am fi putut să ne privim ore în şir fără să ne spunem ceva... Ieri aş fi putut să mă joc cu vîrfurile degetelor pe pieptul tău şi tu să mă ţii minte mereu aşa – Uşoară.

Azi te-ai trezit fără mine.

...timpul o să treacă... o să trec lent şi eu... Şi totuşi cînd ea o să-ţi facă dragoste aşezată pe genunchii tăi, palmele tale, din memorie, mîngîindu-i pielea spatelui o să-ţi spună că e pielea mea, că e relieful meu, că e senzaţia mea... Mirosul pielii ei o să se preschimbe lent în mirosul pielii mele amestecat cu parfumul ăla dulciu pe care îl iubeşti atît de mult... şi ai să-ţi scufunzi nasul în umerii ei inspirînd hapsîn. Pînă şi vocea ai să mi-o auzi în aer, sunetul surîsului, sărutarea ei pe frunte- sărutarea mea. Şi cu pleoapele închise o să-ţi pară că faci dragoste cu mine, că mă ai deşi nu m-ai avut vreodată, că sunt aici mai vie şi mai pulsantă ca niciodată, şoptindu-mi la ureche ca într-o mare regăsire : " iubito... " ! Şi deschizînd ochii în marea speranţă şi nerăbdare de a-mi găsi chipul ai să te prăbuşeşti din cauza străinei în extazul prezenţei tale...


Sunt aici, iubite...