Presoară-mi sticlă pe jos. Spune-mi că mă
iubeşti şi fă-mă să calc pe ea, fiindcă tu iubeşti numai cînd vezi cum curge
sînge din tălpi.
Presoară-mi
pe jos trupuri de femei transpirate de străduinţa ta şi culcă-mă pe ele de
parcă mi-ar fi pat... şi spune-mi poveşti ca să adorm mai repede: că sunt unica,
că doar pe mine mă iubeşti, că te împlinesc, că nu ai putea exista fără mine,
că m-ai căutat o viaţă... fiindcă se întîmplă să dau prea multe întrebări -Presoară-mi
minciunile astea pe gene făcîndu-le tot mai grele şi lipeşte-le definitiv, iar
eu o să te iubesc.
... şi
fără să ştiu o să te iubesc ! o să iubesc mirosul pielii tale fără să bănuiesc
cît de multe alte mirosuri le-a absorbit în ea ca să te facă ceea ce eşti... o
să iubesc mirosul ăla dulciu şi o să-l simt pe nări cînd o să-mi fie dor de
tine, fără să bănuiesc că nu-ţi aparţie, fără să bănuiesc cît de murdar şi plin
eşti de ele... fără să îmi pot imagina
ce bag în mine.
Aranjează-mi
pe jos strune de chitară amestecate cu petalele de flori pe care mi le aduceai
după ce mă vedeai plîngînd din cauza ta... pune-mă să îţi aleg vreo şase,
ajustează-le la chitara ta neagră, întinde-le la fel de necruţător cum îmi
întinzi mie fiecare firicel de nerv, şi cîntă-mi serenade... la fel cum le
cîntai şi altora... spunîndu-mi " ţi-am compus o melodie "...
.jpg)
... se
pare că întotdeauna a fost... păcat că doar azi mi-am dat seama.
Melodia care m-a inspirat ! e şi un fon muzical foarte bun :)