Îmi fac culcuş din bucăţile din trupul tău
rămase... Îmi fac culcuş din ceea ce am iubit atît de mult. Din pielea şi
carnea care îmi încălzea trupul în nopţile reci pline cu stele. Îmi fac culcuş
din buzele tale, din albastrul ochilor
tăi, din zîmbetul tău şi mirosul dulceag al pieptului pe care îmi odihneam
sufletul. Îmi fac culcuş din promisiunile tale de iubire, din promisiunile tale
de veşnicie – păcat că a veşnicia durează atît de puţin. Îmi fac culcuş din
copiii pe care nu i-am avut niciodată, din cărămida casei pe care nu am mai
văzut-o niciodată, din inelul pentru care nu mai găseai niciodată metal. Şi
adorm... adorm liniştită pe movila asta mare de Tine, de parcă încă mă iubeşti.
De parcă încă eşti. De parcă aud copiii lunecîndu-se pe faianţa din casă. De
parcă aş fi fericită.
Lipindu-mi-se greoi ochii, îmi strecor
degetele prin fragmentele de zile însorite de toamnă – eu, tu, şoseaua.
Înaintînd cu maşina spre soare, atît de împliniţi, de îndragostiţi, atît de
încrezători... şi nu înţeleg de ce nu ne-am mai întors înapoi... împreună.
Noapte bună, scumpule.
http://www.youtube.com/watch?v=90mzH1kvznQ - good lyrics.
