venite astăzi ) în încercări de "a-mi reveni" )

1. Găsit

…îmi săruţ cicatricele de la venele mîinii drepte- promisiunea de viaţă,de grijă...iar,eu...eu îmi plimb vîrful nasului în părul tău dorind să memorizez cum miroase viaţa cu adevărat -a tine. Şi eram rece în sicriu,cu pleoapele strîns lipite şi pieptul amorţit...pînă te-ai apropiat tu de mine,te-ai culcat lîngă mine,m-ai cuprins strîns de tot şi mi-ai şoptit la ureche că mă iubeşti...Şi inima a începu să bată nebună dilatîndu-mi brusc pupila însetată de soarele pe care mi l-ai adus...plămînii hapsîni te inspirau pe tine,azi la fel ca şi prima oară, şi sicriul s-a stransformat în iarbă...în iarba verde,nouă a lunii lui martie... Tolăniţi în ea,rîdem în hohote care răsună ecouri,ne pierdem în ochii albaştri ai unui celuilalt,ne mîngîiem relieful feţelor noastre şi blestemăm timpul că îndrăzneşte să treacă...iubindu-ne. Mă iai de mînă şi îmi faci semn să te urmez...şi ridicîndu-mă din iarbă tu devii un colţ uitat de pădure de brazi înalţi şi umbroşi în care abia de se strecoară o fîşie moale de lumină...Devii sărutul suav de pe gîtul meu,de pe bărbia mea şi ochii mei,vîrful degetelor care se plimbă lent pe talia mea,escaladîndu-mă...oprindu-se la cercelul de la urechea stîmgă care avea suspendat pe el un pandantiv minuscul în formă de inimă,pandantivul se desprinde,cade lent şi se pierde în aşchii,uscăciuni şi fire virginale de iarbă...Mi-am pierdut inima în pădure. Te iubesc,viaţă .

2. Notele vieţii

Eşti dirijorul pulsului meu...Cu fiece sărutare,cu fiece atingere şi şoaptă la urechea mea,îţi întînzi mîinile,bastonaşul,şi le plimbi lent prin aer în faţa inimei mele...se mişcă. Şi cu ochi-ţi albaştri îngreunaţi de lacrimi,le mişti mai rapid,mai dinamic şi mai revoltat,iar inima îţi dă ascultare şi bate...iubindu-te. Şi nu mă mai ascultă...nu mă mai ascultă atunci cînd devii demonic în pasiunile tale şi simţind cum e aproape să cedeze îi ordon să se oprească! Nu mă mai ascultă fiindcă tu ai devenit stăpînul ei...Şi uneori îţi sprijini arătătorul de buzele moi şi ea se linişteşte,îşi revine...zîmbeşti,şopteşti demonic că mă iubeşti şi întinzîndu-ţi dramatic degetele în aer,le ridici lent,şi odată cu ele şi pulsul... Mă apropii lent de tine,într-o cămaşă lungă şi cu pletele dezordonate,şi privind pe la spatele tău cum te joci iubitor,în plin dramatism,dar în acelaşi timp foarte suav cu ea,ascultîndu-i bătile în plină forţă şi grandoare ca niciodată, într-un surîs îţi pişc urechea cu dinţii şi te rog în şoaptă: "Să ai grijă de ea...".

muzica care m-a inspirat si care v-o propun ca si fon muzical http://www.youtube.com/watch?v=QfeOiEJklAk

culcuş

Niciodată ţărîna neagră nu mi-a părut un pat mai ademenitor în care aş vrea să adorm.În esofag- pămînt,în nări- pămînt...e linişte.Şi unicul lucru care mă desparte de linişte e distanţa de 5 etaje şi un geam închis. Te iubesc...
Am ştiut că trebuie să plec în momentul în care inima a început să bată numai ţie. Am ştiut că o să mă doară din clipa primii fericiri, că o să te pierd,din momentul primei îmbrăţisări strînse. Orice răsărit prevesteşte un apus...
În noaptea nou-venită nu sunt stele pe care să le număr pentru ca să uit de durere,şi sunt lăsată în cel mai sadic mod: singură cu gîndurile mele,cu nebunia,cu delirul meu.
Şi fiindcă ieri îmi plimbam degetele prin părul tău,geamul pare că se deschide,se crapă puţin, şi fiindcă ieri erai culcat pe pieptul meu spunînd că îţi place cum bate inima mea,geamul se deschide puţin mai mult, şi fiindcă ieri mi-ai şoptit deasupra buzelor că eu sunt întreaga viaţă a ta,geamul s-a deschis larg de tot !
Păşesc către marginea lui,las vîntul să-mi răscolească nebun pletele parcă spunîndu-mi să plec înapoi,îmi cer iertare în gînd de la părinţi,închid pleoapele şi la sunetul vocei tale suave în capul meu: "Te iubesc",răspund păşind înainte: "Te iubesc,viaţă...".

fon muzical http://www.youtube.com/watch?v=bYrboZoTj7c

Răscruce

De parcă tu ai şti...Răstignită pe crucea propriei dureri te sărut. Te sărut încercînd să nu îţi spun că ţinta înfiptă în carnea mea mă doare,că mulţumită ţie am ales să trăiesc şi mîine şi poimîne şi să mă doară.Ţie îţi zic că nu mă doare.
Mă numesc Augustina.Mă gîndesc la sinucidere de la vîrsta de 12 ani.Pînă la 19 îmi grămădeam curaju pentru ziua propriei învieri.La 19 ai venit tu şi am devenit responsabilă prin acţiunile mele pentru toată viaţa ta. Martirul vieţii aflat în iubire.Mă faci să mă contrazic.
Mîine o să mă trezesc din nou în nebuna dorinţă a morţii şi o să-mi pară că tavanul cade peste mine,apoi în aceeaşi zi o să mă cuibăresc în braţele tale mulţumindu-ţi pentru viaţa pe care mi-ai strecurat-o în vene ca în următoarea dimineaţă să vreau din nou să mi le deschid.Şi mă urăsc.Mă urăsc că te mint.Mă urăsc pentru faptul că deja nu mai pot trăi fără tine,că aş suporta întreaga durere ca să fiu cu tine încă cîteva sute de vieţi astăzi,mîine iplorîndu-l pe Dumzeu moartea şi poimîne din nou viaţă.
Am ştiut dintotdeuna că e iubire.Am ştiut dintotdeauna că te-am vrut în viaţa mea,te-am aşteptat,Viaţă...
Şi de fiecare dată,cuprinzîndu-mă,sprijinindu-ţi urechea de pieptul meu,inima mea dialoghează cu tine,îţi bate nebună şi îţi strigă că te iubeşte,ignorîndu-mă cu cea mai mare obrăznicie...Ignorînd raţiunea,planul învierii şi vorbind,plină te entuziasm,timpanului tău...Abia cînd mă îndepărtez uşor de tine o aud zicîndu-mi întristată: "Hai,mamă...chiar trebuie să plecăm? Dă-mi voie să-i mai zic ceva...".Şi atunci îţi zic eu cu voce tremurîndă :"Te iubesc."
Şi uneori bănuieşti apocalipsa din mine...zici că o vezi în ochi...Şi în clipele acelea îţi strecori respiraţia caldă deasupra buzelor mele parcă apropiindu-te de cruce,smulgînd cuile din picioarele şi palmele mele şi prinzîndu-mă în braţele tale...legănîndu-mă în muzica vocei tale...Şi ne îndepărtăm lăsîndu-mi în urmă scrisul...Ca în dimineaţă,în dorul nebun al lui să vin singură la cruce şi să îmi bat cu propriile mîini ţintele în carne vie...
La răscruce.

schimb neaşteptat de planuri

...îţi zic de mii de ori şi te alung...Te rănesc promiţindu-ţi că o să găseşti fericirea în alta fiindcă mi-e frică să fiu fericirea ta,prea multă responsabilitate...prea mult mă leg de pămînt,şi aş putea să prind dorinţa să vreau să rămîn pe el...După fiecare sărutare te împing de lîngă mine,încercînd cu disperare să te refuz,iar tu îmi întinzi blînd mîna şi mă rogi cu ochii tăi albaştri să o apuc...
Şi dacă m-ai respira în tine aş fi venin,şi totuşi mă respiri...Şi dacă pronunţîdu-mi numele s-ar auzi crăpăturile cum apar pe inima ta,totuşi mă strigi...Îţi asumi tot riscul pentru mine, în timp ce eu nu-mi pot asuma nici măcar riscul de a trăi,deşi simt cum sîngele fuge tot mai grăbit în vene...Îmi cuibăresc capul în pieptul tău-piatră funerară care se încălzeşte.

11

Mi-am tatuat numele tău pe partea stîngă a pieptului...şi de fiecare dată,sărutîndu-l încerc să îmi înfing unghiile prin stofa bluzei ca să ajung la tine...sărutîndu-te pe tine. După atîta timp amintirea ta încă îmi dă tremurici şi viaţă-speranţa că mîine o să adorm gloarioasă în iubirea braţelor şi respiraţiei tale...că mîine o să ne întîlnim în neştire la un colţ de stradă şi o să sărim în îmbrăţisările unui altuia,ascuzîndu-ne ochii umezi în plete,în linia cefelor...inspirîndu-te...regăsindu-mă,renăscîndu-mă,reîncepînd totul cu tine,de la tine,într-u tine...
de numele tău leg înfrîngerea mîndriei mele,orgoliului meu,sfîrşitului meu...Salvatorule. Şi mi-aş fi dorit să fii aici,mi-aş fi dorit să fiu acolo...mi-aş fi dorit ca timpul să nu mi te fi furat niciodată...
Îmi zgîrii nebună bluza de mătase neagră şi simt cum îmi creşte pulsul de frica isterică
că aş putea să nu găsesc tatuajul acolo,că ar fi putut dispărea caligrafia ...şi brusc vîrfurile degetelor au dat de căldură,căldură care începea să ardă pe măsură ce le reţineam,şi am ştiut că eşti acolo ! că eşti în viaţă,iubire.Şi în secunda aia am ştiut că te îmbrăţişez regăsiţi în mijlocul prezentului pustiit de orice rost,atunci am ştiut că mi-e dor de ochii tăi verzi chiar şi atunci cînd îi văd,că aş da orice în lume ca să pot respira o viaţă cu respiraţia ta şi că fiecare celulă din mine te asociază cu viaţa...
Ce faci oare tu sărutînd-o pe ea?...de 11 luni în coace.

am gasit ceva pierdut prin fisier ) "Născută"

...alerg! Alerg nebună spre tine,viaţă! Evadez de timp...gata,nu-l ştiu!Nu am făcut cunoştinţă cu timpul niciodată! Evadez de feţe de oameni care nu mă mai plictisesc,ci mă sufocă! Evadez de vocile din capul meu şi alerg tot mai repede ca tot ce aud să fie doar bătăile inimii care e gata să crape! Evadez de superficialitate şi resemnare, într-u rebeliune,profunzime şi libertate! Nu am nevoie de nimic mai mult decît de mine însumi.O să mă trezesc într-o dimineaţă fără să am cea mai mică idee unde m aflu,cu răsăritul în faţă şi asfalt sub picioare,sau cu mai mult noroc-iarbă verde şi proaspătă,şi o să fiu fericită ! O să zîmbesc şi o să mă ridic să-mi continui mai departe hoinăririle iniţiatice.
Nu am nevoie de nimic mai mult decît de un creion,o foaie albă şi încălaţăminte comodă...să merg mult spre tine,viaţă şi să scriu...