208

visez ca intr-o zi nu o sa-mi pese. visez ca intr-o zi nici macar eu nu o sa ma pot opri, ca “ Eu “ nu o sa fie un motiv sa ramin, ci un motiv sa plec… Visez ca intr-o zi o sa inghit un pumn de pastille, atitea pastille cite zile avem impreuna si visez ca nu o sa te doara… doar stiind ca nu o sa te doara o sa pot pleca…

visez la cerul de toamna devreme… cerul instelat, cerul urias, cerul liber ! amintindu-mi cum in noaptea aceea, stind amindoi sub patura, imi plimbam virfurile degetelor pe fiece milimetru din corpul tau, de parca ai fi o icoana, o statuie mult prea sfinta si de aia nu indraznesc sa te murdaresc cu intreaga mea palma…
visez ca poate intr-o zi o sa fie bine… visez ca o sa-ti fie bine si tie, nu numai mie. Visez cum afara bate vintul strapungind frigul prin maduva oaselor, iar eu ma ascund in imbratisarea ta. Visez cum n-ai sa ma lasi niciodata sa inghet… Visez cum lacrimile nu mai au un gust sarat, ci unul dulciu, de caramel sau vanilie poate, ca sa-mi para bine macar o data ca pling.
visez la renastere… si sper ca de fiecare data sa te reintilnesc pe tine, sa te reintilnesc ca sa ma aprinzi, sa ma stingi si sa sufli cenusa mea de pe o stinca inalta intr-o noua existenta. Te visez pe tine… mai obosit, mai ranit, mai pierdut, mai suferind – eu ? numar zilele.

asa am vazut eu textul... http://www.youtube.com/watch?v=c0VKlQl5fOc

-            da, da, eu cred în dragoste ! Cred că există o persoană care de fiecare dată cînd te atinge îţi dă atîta emoţie încît ţi se ridică fiece firicel de păr cîtuşi de mărunt de pe mînă... da ! da, eu cred că dragostea salvează ! că dragostea tămăduieşte suflete oricît de frînte ! eu cred că cea mai mare minune e să te trezeşti în fiecare dimineaţă lîngă cel pe care îl iubeşti, tu nu, iubite ?... eu cred că atîta timp cît iubeşti pe cineva nu ai să simţi niciodată nevoia să cauţi aşternutul altcuiva, tu nu, iubite ?... eu cred că întotdeauna ai să faci dragoste cu cel pe care îl iubeşti, chiar şi dacă ţi-ar părea că o să faceţi sex, oricum la sfîrşit înţelegi că ai făcut dragoste şi că doar asta ai putea să faci cu trupul dezgolit de alături, tu nu, iubite ?... eu cred că devii dependent de persoana iubita şi că ai nevoie de ea ca de aer, şi mai presus de toate – că nu e un lucru rău, tu nu , iubite ?... eu  chiar cred că dragostea adevarată are doar tendinţa de amplificare, de creştere şi nu de diminuare, fiindcă atunci nu mai e dragoste.... tu nu, iubite ?... eu cred în reîncarnare şi că sufletele pereche se reîntîlnesc timp de şapte vieţi... eu cred că noi doi ne-am fost predestinaţi... tu nu, iubite ?... Eu cred că mi-aş da şi viaţa pentru tine... stai, să nu-mi răspunzi, iubite...

http://www.youtube.com/watch?v=JGX2_ftEkbI

dumitru.

... am sa ramin. am sa fiu acolo cind nimeni nu o sa mai fie. si o sa respir cind nu o sa mai aiba nimeni aer, caci l-am ascuns in plaminii tai. si o sa am suflet cind nimeni nu o sa-l mai aiba, caci l-am ascuns adinc in tine... doar ca sa-ti pot sopti " am sa ramin ".
... am sa ramin. si cind nu o sa mai fie apa o s-o iau de pe obrazul tau cind ma vezi suferind.
cind toti o sa-si piarda vederea, eu o sa-mi plimb palma, virfurile degetelor pe chipul tau si o sa vad mai multe... mai multe decit au vazut ei intr-o viata intreaga. si cind cu totii o sa-si piarda auzul, eu o sa-mi lipesc urechea de pieptul tau si vibratiile inimii tale o sa-mi sparga surzenia... ca sa pot sa aud cum ai sa-mi spui " ramii ! ".
... am sa ramin. si cind cu totii o sa fie coplesiti de ura, eu o sa fac dragoste cu tine. cind toti o sa se piarda in ei insisi, eu o sa ma regasesc in tine, in fiecare milimetru din pielea ta, in sarutarea ta, in fiorul carnii din tine cind ne unim. Cind o sa crape pamintul, iubite, o sa ne intindem mainile unul catre celalalt si o sa-l lipim intr-o strinsa imbratisare, fiindca ti-am promis " am sa ramin ".

http://www.youtube.com/watch?v=DFWgbcvFoXQ&feature=related notele doar completeaza cuvintele )

Puls

În luna lui Iulie mă trezesc cu El sub cearceaf... se strecoară lent şi în linişte prin geam şi pătrunde prin fisurile materialului pe pielea mea... sărutînd-o. Se strecoară printre genele mele grele şi îmi strigă numele... În lumina ambiguă, în galbenul ceţos desluşesc promisiuni... Desluşesc că azi o să zîmbesc imaginii somnoroase din oglindă... Azi o să-mi mai construiesc un vis în memoria celor două distruse...Azi o să port o pereche de jeanshi vechi, o bluză feminină, lărguţă şi foarte lejeră, şi unicul meu machiaj o să-mi fie zîmbetul, şi azi o să fiu frumoasă. Azi o să citesc sub cerul liber, întinsă pe iarbă sperînd că poate sunt cîtuşi de puţin scriitoare... Azi ca şi ieri mă întreb ce aş fi făcut dacă azi ar fi fost ultima zi din viaţa mea ? şi răspunsul e acelaşi, însoţit de un surîs jovial – Nimic. Mult prea resemnată ? Nu.. pur şi simplu îmi pare cinic să încerci să-i dai un rost vieţii în ultimile secunde, să forţezi asta, cînd ar fi trebuit să o conştientizezi în mod natural pînă acum... oricum n-ai să poţi minţi niciodat viaţa.

Azi o să-mi lipesc strîns gura de a lui, iubindu-l. Pe atît de strîns încît o să ajungem să respirăm pe nas cu aerul ce a fugit din plămînii unui altuia – Circuitul închis al iubirii. Azi o să fiu fericită ca să uit de nefericirea de mîine...

Deschid alenea pleoapele şi văzînd lumina, Soarele mărturisesc dulceag : " te iubesc... " şi în timpul ăsta gîndul îmi zboară la sunetele unor strune de chitară, la mirosul pielii omuleţului cu ochi albaştri, la aerul de după ploaie, la hoinăritul prin parc, prin oraş din plăcere, din linişte, la nopţile cu stele fără modestie în strălucirea lor, la teancurile de cărţi de pe masă, la îmbrăţişări, la lacrimi, la sunetul bătăilor inimii, ... - la viaţă.

De ce înşeală bărbaţii

De ce înşeală bărbaţii ? Fiindcă pentru o clipă uită că sunt iubiţi şi că iubesc... Pentru că într-un moment al vieţii le pare ridicol şi o minciună dulce că femeia de lîngă ei îl iubeşte în milimetri trup şi suflet, totul ! Fiecare bucăţică din pilea şi sufletul lor... fiindcă nu au încredere în ei înşişi.


Fiindcă pentru o fracţine de secunsă cred că cealalta care îi aşteaptă acasă o face din obişnuinţă sau datorie, şi nu dintr-o mare dragoste. Fiindcă le pare că nu o ştim, deşi o ştim înainte ca ei măcar să înşele. Fiindcă le pare că nu o să aflăm, fără să bănuiască cît de înjositor pentru noi e să le spunem în faţă: " Ştiu... ", de aia tăcem.

Fiindcă într-un moment de ceartă cu soţia, iubita, cu unica, a apărut cea de-a doua, aparent mult mai înţelegătoare şi mai caldă... fiindcă asta caută ei întotdeauna- Căldura maternă. Şi după epuizarea sentimentului în cîteva minute îşi dau seama că au greşit. Fiindcă greşesc... Fiindcă cu adevărat nu au vrut niciodată să se răzbune.

Fiindcă cred că e vina ta... şi pentru nişte fiinţe atît de puternice, sunt mult prea slabi ca sa ducă pe umeri o astfel de greutate, o astfel de culpă... atunci aruncă totul asupra ta... şi abia după ce văd cum te stingi lent, cum pieri, mor înaintea ta.

Şi din orişicare motiv nu ar face-o, oricum te iubeşte... Confuzi. Bizari. Diferiţi. Fiindcă dacă o femeie ar înşela... de fapt ea nu înşeală niciodată... ea face dragoste cu cel pe care îl iubeşte.

absolutul.

... mergînd prin nişte coridoare înguste te caut. Prin îmbulzeala de oameni, prin furnicarul ăsta nebun cu mii de mirosuri, miros de parfum mai ieftin şi de parfum mai scump, mai strident şi mai discret, miros de praf şi de transpiraţie, miros de agitaţie şi de grabă, te caut pe tine... şi nu ai cum să fii aici, pur şi simplu nu ai... dar încearcă şi spune asta conştiinţei mele, conştiinţa care în toată duhoarea asta străină încearcă să-ţi găsească mirosul drag, dulciu de vanilie al pielii tale, de parcă ar fi gura mea de aer proaspăt.
Te caut. Te caut nebună. Răscolind aerul cu plămînii mei. Te caut ca să-mi spui că eşti aşa cum eşti şi că nu o să te schimbi niciodată. Te caut ca să te străduieşti să mă iubeşti şi să nu te străduieşti să nu mă răneşti. Te caut ca să te iubesc mai presus de mîndria mea şi ca să mă întorc de fiecare dată. Te caut ca să mă ascund în braţele tale. Te caut ca să-mi cer iertare pentru tot ce am făcut şi pentru tot ce o să fac, sperînd că poate într-o bună zi ai s-o faci şi tu şi n-ai să stai pur şi simplu să-mi dai mesianic ascultare şi iertare. Te caut fiindcă mi-ai dăruit viaţă... fiindcă oricare nu ar fi viaţa: în îmbrăţişările tale sau în afara lor, oricum doare... doar că fără tine doare mai mult.

Te caut în plina certitudine a faptului că mă iubeşti şi fiindcă idee nu am ce se petrece acum în capul tău.
Te caut fiindcă dacă eşti rece e vina mea, dar o ştii prea bine că e a noastră. Fiindcă dacă eşti rănit e vina mea şi atunci e vina noastră. Fiindcă dacă sunt rănită e vina mea şi atunci e vina noastră.Fiindcă te iubesc atît de mult încît nu îţi cer nimic, nici măcar să-mi uşurezi confesiunile care te îngreunează doar ascultîndu-le.
Îţi caut mirosul fiindcă martirul a ajuns să-şi iubească disperat călăul... şi fiindcă o să-l iubească întotdeauna... chiar dacă decide să-i păstreze capul.


fon muzical: http://www.youtube.com/watch?v=dx7sLNyIeQk

EROS

Ţi-aş tăia buzele, ţi le-aş rupe ! Cum ?... cum au îndrăznit ele să sărute gura alteia după ce le sărută pe ale mele... cum de au îndrăznit ele să se plimbe pe pielea alteia după ce mie mi-au promis iubire ?! Zi-mi că nu e vina ta ! Zi-mi că ele sunt de vina... buzele. Zi-mi şi o să-ţi dau crezare...
Cum de au îndrăznit palmele tale să-i strîngă coapsele după ce mi-au mîngîiat mie chipul ? De parcă ar fi o basma albă cu care ştergi trupul unui copil şi apoi pe al unei uşuratice ca după să ştergi din nou trupul copilului. De ce mă murdăreşti în halul ăsta, iubite ? Unde nu ţi-am fost eu destulă ?
Ţi le-aş coase... ţi le-aş cose de inima mea ca să simţi cît de mult mă doare... ca să simţi cum se despică carnea din ea ! Mai fă... mai fă dacă vreai să te eliberezi şi să rămîi cu două bucăţi de ţesut care iubea, în schimb cu mîinile dezlipite. Omoară-mă.

Cum de a îndrăznit nasului tău să-i placă mirosul transpiraţiei ei şi mirosul trădării din aer cînd în primăvară ţi-l ascundeai la gîtul meu inspirîndu-mă toată în tine... eu cu puţină vanilie, caramel, zîmbet şi viaţă. Pregătindu-mă de fiecare dată înainte să te întîlnesc. Alungă-mă din plămînii tăi.
Cum de ai îndrăznit tu pe cele două picioare ale tale să te îndrepţi conştient spre ea ? La fel de conştient, la fel de calm,la fel de sigur, la fel de dornic ca şi atunci cînd te îndreptai spre mine. Să ştii că n-a fost asfalt... eu am fost. Peste mine ai călcat plecînd la ea. Am trupul vînăt. Eşti greu. Îngreunat de minciuna ta, de patima ta, de gîndul la mine.

Iartă-mă că am fost totul pentru tine şi că am uitat să fiu puţinul. Eu n-o să-ţi iert niciodată că fiind puţinul m-ai făcut să crezi că eşti totul.

Imaginează-ţi... Imaginează-ţi pentru o secundă, iubite că nu-s.
Ce-ţi trece prin cap ? Frică ? Panică ? Sau amintirea caldă a privirii mele ?... Imaginează-şi pentru o secundă că n-are rost să mă cauţi... m-a înghiţit pămîntul funerar. Că n-ai să mă găseşti nici pe bănculiţa din parc aşteptîndu-te, nici pe scaunul de alături al maşinii tale zîmbindu-ţi, nici la un colţ de stradă întinzîndu-ţi mîna... Parcă văd lacrima aia îngreunîndu-ţi ochiul... Aşteaptă...nu plînge... mai ascultă. Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima zi în care să-mi fi auzit vocea şi tu nici măcar nu m-ai sunat. Ţi-a fost oare cu adevărat în deajuns sms-ul cu " te iubesc. " ? Imaginează-ţi că ieri ar fi putut fi ultima oară când ţi-aş fi dat o îmbrăţişare ascunzîndu-mi chipul la pieptul tău, ascuzîndu-ţi chipul în părul meu. Oare chiar ai vrut să stai acasă ? Ieri aş fi putut să îţi promit pentru ultima oară că viaţa te iubeşte, ieri aş fi putut să fiu caldă, dulce, grijulie, copilăroasă, luminoasă, iubitoare, visătoare, îndrăzneaţă, fericită ultima oară pentru tine... Ieri ţi-aş fi mărturisit în şoaptă că te iubesc... Ieri am fi putut construi viitorul... Ieri am fi putut adormi unul în îmbrăţişările altuia... Ieri am fi putut să ne privim ore în şir fără să ne spunem ceva... Ieri aş fi putut să mă joc cu vîrfurile degetelor pe pieptul tău şi tu să mă ţii minte mereu aşa – Uşoară.

Azi te-ai trezit fără mine.

...timpul o să treacă... o să trec lent şi eu... Şi totuşi cînd ea o să-ţi facă dragoste aşezată pe genunchii tăi, palmele tale, din memorie, mîngîindu-i pielea spatelui o să-ţi spună că e pielea mea, că e relieful meu, că e senzaţia mea... Mirosul pielii ei o să se preschimbe lent în mirosul pielii mele amestecat cu parfumul ăla dulciu pe care îl iubeşti atît de mult... şi ai să-ţi scufunzi nasul în umerii ei inspirînd hapsîn. Pînă şi vocea ai să mi-o auzi în aer, sunetul surîsului, sărutarea ei pe frunte- sărutarea mea. Şi cu pleoapele închise o să-ţi pară că faci dragoste cu mine, că mă ai deşi nu m-ai avut vreodată, că sunt aici mai vie şi mai pulsantă ca niciodată, şoptindu-mi la ureche ca într-o mare regăsire : " iubito... " ! Şi deschizînd ochii în marea speranţă şi nerăbdare de a-mi găsi chipul ai să te prăbuşeşti din cauza străinei în extazul prezenţei tale...


Sunt aici, iubite...

OMG ) made a poem today ) ! dupa un an de zile !

Salutare, Poezie ...
Se pare că nu ne-am întîlnit demult...
Căzută în a prozei erezie
Mi-e dor de al tău început.

Îţi spun că nu mai ştiu să fac rime,
Mă joc cu ele- atîta tot.
Şi cînd te gîndeşti că în a poeţilor mulţime
Mi-am jurat să te păstrez... şi nu mai pot.

Salutare, Poezie ...
Cît de mult te-ai mai schimbat...
Călicită în grotescul şi alcoolemie,
În greţosul genial al unui ordinar ratat .

Au uitat de metofaoră- prea complicat.
Au uitat de epitet- prea împopoţonat !
Au uitat de filozofie- la universitate las’ s-o facă !
Şi e bogată de poeţi lumea asta prea săracă !

Salutare, Poezie ...
Mă închin căci m-ai creat...
Şi de ştiu să scriu, ţi-o datorez Ţie
-Sfîntul Graal al celui de litere înveninat.

...hotarit sa le postez abia acum

…nu pleca...mai stai, Soare...
Ascunde-te sub cearşeaful meu şi îmbrăţiţează-mă...îmbrăţişează-mă să simt cum îţi patrund razele în fiecare por al pielii mele umplîndu-mă cu viaţă,cu tine,cu mine...Rămîi...Rămîi, Soare, rămîi...
Rămîi ca să-mi frigi buzele şi ca să mă faci abur...în dulcele amor al dimineţii de la amiază,asfinţit şi seară! Să mă faci abur în promisiunea de a mă iubi şi ieri, şi azi, şi mîine, în mîngîierile grijulii şi sărutările liniştite pe frunte, în braţele tale înfometate de mine, în priviea care mă răscoleşte curioasă de parcă ai fi vrut să ştii mai mult decît faptul că te iubesc, în sunetul respiraţiei tale cînd îmi lipesc pieptul de corpul tău...ca să mă încălzesc. Ca să dispar . Ca să mă nasc .
Rămîi .

Iisus

- Salut, iubite... Salutare, iubire...îţi zic sărutîndu-ţi fruntea însîngerată în timp ce eşti legat de un scaun, mîinile la spate, picioarele prinse şi vocea mea te taine pînă în măduvă de os...
"Salutare, iubite... " îţi şoptesc tot mai des la ureche, surîzînd nervoasă în lacrimi... privind cum îţi scîrţie dinţii de durere... de ai şti cît de mult m-a durut pe mine! De ai şti fir-al naibii ! De aia îmi strecor mîna prin cămaşa ta udă de transpiraţie, îţi găsesc sfîrcul şi îl zîrii uşor cu unghiile –aşa cum îţi place ţie, şi apucîndu-ţi agresiv cu cealaltă mîna părul îţi şoptesc batjocoritor şi suav la ureche : "Salutare, iubire... "...
Mă ridic brusc nervoasă- mă zbat între regret pentru ceea ce îţi fac şi ură faţă de tine- că ţi-aş face mai mult! Îmi strecor nebună degetele prin părul lung încercînd să mi-l smulg din rădăcini, căci închizînd pleoapele te văd pe tine : te văd cum mă ştergeai grijuliu şi lent de ploaia sub care nimerisem odată: buzele, mandibula, gîtul, umerii... te văd cum mă cuibăresc în braţele tale uriaşe ascuzîndu-mă de viaţă, ştiam că în braţele tale nu mă găseşte niciodată, că în braţele tale nu doare...a durut. Te văd cum îmi strîngi chipul în palmele tale ca să săruţi fiecare milimetru din el- eu rîd euforică... Nu rezist ! Îţi privesc trupul înveniţit de atîtea lovituri şi ca o sfîntă ţi l-aş alina cu sărutări de ale mele. Mă ustură ochii de atîta plîns şi apropiindu-mă de tine, găsindu-ţi ochii albaştri ai capului care se ridică frustart şi leneş, sfînta îţi dă o palmă dorind să ţi-l smulgă de pe umeri ! În schimb ţîsneşte sînge pe jos...
"De ce, iubite ?...De ce? " te întreb implorătoare cu o voce tremurîndă sărutîndu-ţi genunchii roşii... " De ce s-a făcut rece ? " Şi în timp ce mă întreb simt cum trupu-i devine lent un gheţar şi cum adie un vînt uşor de la el... "De ce s-a făcut rău ?" şi inima începe să înţape uşor în piept... "Nu-şi dă seama, oare, inimioară, că ne doare ?" şi în partea stîngă, pe bluza albă apăru o pată roşie care părea să crească..."De ce ?..." mă tot întrebam distrugîndu-mă lent...
- Mi-e frică să te pierd, iubite... Îi mărturisesc frîntă de oboseala asta, frîntă de propriile emoţii... Şi pe măsură ce îl mai lovesc înrăită o dată lovitura îmi izbeşte obrazul meu....îl atinge pe al lui dar mă doare al meu! La fel ca şi a doua,ca şi a treia, ca şi a patra ! Pînă cad eu ostenită la pămînt... el cu fiecare lovitură părea să renască...
Se ridică radiind de lumină şi frînghiile cad lent de pe el... mă ridică în braţe şi mă duce cu el... iar eu îmi intind vîrfurile degetelor către pămînt sperînd să mă lase înapoi...Sperînd să nu mă mai ierte,să nu mă mai iubească...

EL.

cad încet...de parcă gravitaţia s-a diluat sub presiunea gîndurilor mele...suspendată pe vîrful tălpii,cu degetele întinse dramatic către pustiul cerului uşor şi albastru-către un vis pustiu,îmi întorc capul în urma mea şi înţeleg că urmează să cad pe nişte cuie alungite şi ascuţite...iubindu-te. Realitate.

Şi pe măsură ce corpul meu se îngreunează lin,închid pleoapele strîns şi te văd...Te văd pierzîndu-ţi buzele pe chipul meu în mii de pupici şi îmi aud rîsul împlinit...Ecouri în cap. Te văd ! Te văd cum mă strîngi în braţele tale aproape strivindu-mă şi te văd cum îţi sprijini urechea de pieptul meu,surîzînd...Şi în nas nu am nimic decît mirosul părului tău şi simt în palma mea suspendată în aer atingerea palmei tale...de parcă ai fi undeva acolo încercînd să mă prinzi...să îţi strecori degetele în spaţiile dintre degetele mele...Te văd cum îmi zîmbeşti...văd chipul tău în milimetri,pielea albă,conturul nasului mic...şi acum număr genele de pe pleoapele tale...una...două...trei...patru...te văd cum îmi cauţi ochii,imaginea feţei de după pletele împrăştiate de vîntul de primăvară...ca odată găsind-o să îmi săruţi buzele întîia miia oară.

Şi pe măsură ce te simt tot mai mult în gura mea,pe măsură ce îţi desluşesc tot mai bine gustul şi mirosul parfumului, simt cum miile de vîrfuri îmi străpung carnea,plămînii...şi de durere deschid ochii şi te pierd rapid,cu ochii ţintiţi spre podul înalt de nori...doare...

Simt cum curge un şuvoi de sînge pe gura mea...şi nu îmi rămîne viaţă decît să-i transmit surîzînd podului un sărut forţat cu buzele palide murdare de roşu...

scrisoare sau No more High heels.

salut,viaţă..

da...sunt eu...aceeaşi blondă cu ochi albaştri...aceeaşi visătoare,aceeaşi revoltată împotriva ta şi aceeaşi romantică incurabilă care nu o să recunoasacă niciodată asta...acelaşi omuleţ care obişnuieşte să-şi deschidă valiza prăfuită şi plină cu amintiri şi uneori să zîmbească lucrurilor pe care le gaseşte acolo...un biscuit,un număr de înmatriculare al unei maşini- C HM 108,o pălărioară neagră cu o fundiţă neagră...pălărioara bunelului care înca îi poartă mirosul...zgarda căţeluşei cu care practic am crescut şi pe care am iubit-o atît de mult,cîţiva fulgi de iarnă,un aer de munte care îmi suflă direct în faţă,şuviţa de păr a bunicii pe care am avut-o pentru atît de puţin timp...doar 7 ani,baloane de culoarea piersicei...acelea cărora le-am dat drumul in ziua absolvirii liceului,cînd iţi dai seama că totul se sfîrşeşte,că cei mai buni prieteni o să plece departe şi că de azi înainte renunţi la copilul din tine,acceptînd doza de realism...şi au aterizat exact în valiza mea...privindu-le cum zboară din ea mă revăd pe mine cu ochii inundaţi în lacrimi urmarind cum se pierd,şi apoi aceeaşi ochi găsindu-l pe B. pe nişte trepte înalte urmărindu-mă,fiind şi ultima oară cînd l-am văzut,ziua cînd norii s-au prăbuşit pe pămînt...chiar văd cîţiva strecurîndu-se din valiză...2 bilete de avion chişinau-paris,ana şi dana pleacă,eu ramîn,eternitatea s-a limitat la data scrisă pe bilet: 24 august 2010...azi trăiesc cu o mare speranţă că adevărata prietenie nu ţine cont de distanţă...mai găsesc în valiză şi cioburi de sticlă cu margini în sînge...cîndva demult...ziua aia a fost categorisită de medici ca o "minune" sau "un mare noroc",1 milimetru distanţă de moarte...şi abia dupa ce mai răscolesc mult prin valiză şi găsesc un toporaş uscat,îmi dau seama că într-adevăr a fost o minune...Salvată,sau păstrata pentru tine,D. .

Viaţă,cred că ai ştiut mai bine de ce...ai ştiut cu mult înainte ca eu să o fi bănuit măcar...Mi-ai dat o a doua şansă înainte ca măcar să ţi-o fi cerut...

şi chipul meu încruntat se luminează pe măsură ce găsesc în valiza cîteva strune de chitară...şi îmi aduc aminte cît de frumos e D. în muzica pe care o face.Şi pe măsură ce îmi închid pleoapele gîndurile mele capătă vocea lui...îmi ascund toporaşul la sînul stîng,şi pe nas mi se strecoară mirosul luminei de primăvară,aerul uşor,pielea lui pe buzele mele şi sute de toporaşi sub picioarele noastre...deschid pleoapele...sărut înlăcrimată cicatricea mîinii drepte,şoptesc numele lui deasupra ei ...şi după ce le strîng pe toate şi le pun înapoi,deasupra culc o inimă gigantică care stătea lîngă mine pulsînd nebună...cu mine el e în siguranţă.

Mă ridic în plină forţă,în plină inspiraţie şi pasiune pentru a te trăi mai departe,dorindu-te mai mult ca niciodată! Îmi las tocurile,îmi încalţ balerinii comozi şi luînd valiza dupa mine vin spre tine cu un zîmbet larg pe faţă!

ţine-te bine,viaţă ! că te vreau toată!

Iubesc,augustina.

scris cu muzica asta în cap :) http://www.youtube.com/watch?v=2gwzK--mdJ0

venite astăzi ) în încercări de "a-mi reveni" )

1. Găsit

…îmi săruţ cicatricele de la venele mîinii drepte- promisiunea de viaţă,de grijă...iar,eu...eu îmi plimb vîrful nasului în părul tău dorind să memorizez cum miroase viaţa cu adevărat -a tine. Şi eram rece în sicriu,cu pleoapele strîns lipite şi pieptul amorţit...pînă te-ai apropiat tu de mine,te-ai culcat lîngă mine,m-ai cuprins strîns de tot şi mi-ai şoptit la ureche că mă iubeşti...Şi inima a începu să bată nebună dilatîndu-mi brusc pupila însetată de soarele pe care mi l-ai adus...plămînii hapsîni te inspirau pe tine,azi la fel ca şi prima oară, şi sicriul s-a stransformat în iarbă...în iarba verde,nouă a lunii lui martie... Tolăniţi în ea,rîdem în hohote care răsună ecouri,ne pierdem în ochii albaştri ai unui celuilalt,ne mîngîiem relieful feţelor noastre şi blestemăm timpul că îndrăzneşte să treacă...iubindu-ne. Mă iai de mînă şi îmi faci semn să te urmez...şi ridicîndu-mă din iarbă tu devii un colţ uitat de pădure de brazi înalţi şi umbroşi în care abia de se strecoară o fîşie moale de lumină...Devii sărutul suav de pe gîtul meu,de pe bărbia mea şi ochii mei,vîrful degetelor care se plimbă lent pe talia mea,escaladîndu-mă...oprindu-se la cercelul de la urechea stîmgă care avea suspendat pe el un pandantiv minuscul în formă de inimă,pandantivul se desprinde,cade lent şi se pierde în aşchii,uscăciuni şi fire virginale de iarbă...Mi-am pierdut inima în pădure. Te iubesc,viaţă .

2. Notele vieţii

Eşti dirijorul pulsului meu...Cu fiece sărutare,cu fiece atingere şi şoaptă la urechea mea,îţi întînzi mîinile,bastonaşul,şi le plimbi lent prin aer în faţa inimei mele...se mişcă. Şi cu ochi-ţi albaştri îngreunaţi de lacrimi,le mişti mai rapid,mai dinamic şi mai revoltat,iar inima îţi dă ascultare şi bate...iubindu-te. Şi nu mă mai ascultă...nu mă mai ascultă atunci cînd devii demonic în pasiunile tale şi simţind cum e aproape să cedeze îi ordon să se oprească! Nu mă mai ascultă fiindcă tu ai devenit stăpînul ei...Şi uneori îţi sprijini arătătorul de buzele moi şi ea se linişteşte,îşi revine...zîmbeşti,şopteşti demonic că mă iubeşti şi întinzîndu-ţi dramatic degetele în aer,le ridici lent,şi odată cu ele şi pulsul... Mă apropii lent de tine,într-o cămaşă lungă şi cu pletele dezordonate,şi privind pe la spatele tău cum te joci iubitor,în plin dramatism,dar în acelaşi timp foarte suav cu ea,ascultîndu-i bătile în plină forţă şi grandoare ca niciodată, într-un surîs îţi pişc urechea cu dinţii şi te rog în şoaptă: "Să ai grijă de ea...".

muzica care m-a inspirat si care v-o propun ca si fon muzical http://www.youtube.com/watch?v=QfeOiEJklAk