octombrie.

   Îmi fac culcuş din bucăţile din trupul tău rămase... Îmi fac culcuş din ceea ce am iubit atît de mult. Din pielea şi carnea care îmi încălzea trupul în nopţile reci pline cu stele. Îmi fac culcuş din buzele tale,  din albastrul ochilor tăi, din zîmbetul tău şi mirosul dulceag al pieptului pe care îmi odihneam sufletul. Îmi fac culcuş din promisiunile tale de iubire, din promisiunile tale de veşnicie – păcat că a veşnicia durează atît de puţin. Îmi fac culcuş din copiii pe care nu i-am avut niciodată, din cărămida casei pe care nu am mai văzut-o niciodată, din inelul pentru care nu mai găseai niciodată metal. Şi adorm... adorm liniştită pe movila asta mare de Tine, de parcă încă mă iubeşti. De parcă încă eşti. De parcă aud copiii lunecîndu-se pe faianţa din casă. De parcă aş fi fericită.

   Lipindu-mi-se greoi ochii, îmi strecor degetele prin fragmentele de zile însorite de toamnă – eu, tu, şoseaua. Înaintînd cu maşina spre soare, atît de împliniţi, de îndragostiţi, atît de încrezători... şi nu înţeleg de ce nu ne-am mai întors înapoi... împreună.

   Noapte bună, scumpule.

          .

   

http://www.youtube.com/watch?v=90mzH1kvznQ - good lyrics.

iertare

... prinde-mă.

Cad de pe prăpastie, iubite... prăpastia aia despre care am vorbit de mii de ori, prăpastia aia despre care ne-am promis că o să ne prindem, prăpastia aia stîncoasă cu vîrfuri de pietre ascuţite şi umede care despica vise, prinde-mă iubite... mi-e frică.

... prinde-mă. Mi-a alunecat talpa de ultimile tale cuvinte şi sufletul şi-a pierdut echilibrul – cad. Mă tem de moarte, iubite ! – Mă tem să mă trezesc a doua zi dimineaţa ştiind că Tu nu ai să mai fii. Mă tem să-mi deschid pleoapa ştiind că nu o să îţi mai aud niciodată vocea, nu o să-ţi mai ating niciodată pielea, nu o să-ţi mai văd niciodată zîmbetul, nu o să mă mai striveşti niciodată într-o îmbraţişare de pieptul tău, nu ai să îţi mai plimbi niciodata buzele de obrazul meu ca să îmi culegi lacrimile, nu ai să-mi mai ascunzi sînul înflorit de după palma ta larg deschisă ca să cuprinzi cu ea tot sufletul din mine... Cad, scumpule! Cad ! Şi mi-e atît de frică...

... prinde-mă. Prinde trupul ăsta plin de tine – trupul care ţi-a inspirat parfumul şi s-a umplut lent cu el de parcă s-ar umple cu viaţă ! Prinde trupul cu care te-ai învelit atîtea nopţi, prinde sufletul ăsta umil care nu ştie de mîndrie, de orgoliu, sufletul care e atît de neajutorat fără tine.

Cad stelele din urma mea, iubite... se îneacă în mare tot universul nostru, tot ce am clădit şi am înălţat atît de greu... Iar tu ? Tu stai, scumpul meu undeva pe vîrf de stîncă şi îmi cînţi cîntece funerare scăpînd lacrimi pe spatele meu, spatele pe care cîndva ai pierdut atîtea sărutări... în loc ca să mă prinzi.

Te iubesc şi te implor: Salvează-mă. Salvează-mă, iubite.

sursa mea de inspiratie si un fon muzical destul de potrivit: http://www.youtube.com/watch?v=gEsUiQIyzd8

requiem for a soul.

the boy who can make you laugh.

the boy who will watch you fall asleep.

the boy who can make you feel safe.

the boy who will never cheat on you.

   Nu aş putea sa îţi fac nimic decît dragoste, şi în pumnul nostru încleştat s-ar naşte nu sudoare, ci lumină în timp ce ne iubim... Aş culege de pe genele tale stele şi de pe guriţa ta numele meu, iar într-un final m-aş dizolva pe pielea ta... fiindcă trupul tău mă descompune în parfumul pe care îl îmbraci în dimineaţă.

the boy who broke your heart.

http://www.youtube.com/watch?v=hy6mNzpFn-g

ineluş

     Presoară-mi sticlă pe jos. Spune-mi că mă iubeşti şi fă-mă să calc pe ea, fiindcă tu iubeşti numai cînd vezi cum curge sînge din tălpi.

Presoară-mi pe jos trupuri de femei transpirate de străduinţa ta şi culcă-mă pe ele de parcă mi-ar fi pat... şi spune-mi poveşti ca să adorm mai repede: că sunt unica, că doar pe mine mă iubeşti, că te împlinesc, că nu ai putea exista fără mine, că m-ai căutat o viaţă... fiindcă se întîmplă să dau prea multe întrebări -Presoară-mi minciunile astea pe gene făcîndu-le tot mai grele şi lipeşte-le definitiv, iar eu o să te iubesc.

... şi fără să ştiu o să te iubesc ! o să iubesc mirosul pielii tale fără să bănuiesc cît de multe alte mirosuri le-a absorbit în ea ca să te facă ceea ce eşti... o să iubesc mirosul ăla dulciu şi o să-l simt pe nări cînd o să-mi fie dor de tine, fără să bănuiesc că nu-ţi aparţie, fără să bănuiesc cît de murdar şi plin  eşti de ele... fără să îmi pot imagina ce bag în mine.

Aranjează-mi pe jos strune de chitară amestecate cu petalele de flori pe care mi le aduceai după ce mă vedeai plîngînd din cauza ta... pune-mă să îţi aleg vreo şase, ajustează-le la chitara ta neagră, întinde-le la fel de necruţător cum îmi întinzi mie fiecare firicel de nerv, şi cîntă-mi serenade... la fel cum le cîntai şi altora... spunîndu-mi " ţi-am compus o melodie "...

... iar spre sfîrşit... spre sfîrşit, iubite... presoară-mi la picioarele însîngerate inele... zeci, mii, sute de inele de logodnă, spunîndu-mi că mă vreai pentru totdeauna ! Azi ai dispărut... şi stînd în movila asta de amintiri, mă aplec, pentru prima dată, ca să iau un inel de pe jos, în amintirea ta îl îndrept către deget... şi spre marea mea uimire realizez că-mi este mic !

... se pare că întotdeauna a fost... păcat că doar azi mi-am dat seama.

Melodia care m-a inspirat ! e şi un fon muzical foarte bun :)

http://www.youtube.com/watch?v=10ASG55dj_c

metaforă

... şi atunci obişnuiesc să creez dimensiuni. Aud cum degetale tale lovesc strunele subţiri ale unei chitare, îţi văd chipul aplecat deasupra obiectului care îţi strigă iubirea şi îmi imaginez că e sufletul meu acolo în braţele tale – şi tu îl faci să cînte.

Şi nu mi-aş putea imagina, iubite să fie altcineva în loc ! Nu roşcată, nu brunetă, ci eu – nu blondă, ci aurie... chitară aurie, aurie ca şuviţele de păr în care obişnuiai să ascunzi săruturi şi toporaşi în primăvară, inspirînd parfumul dulciu al lor adînc în tine. E locul meu acolo.

   Te privesc cum zîmbeşti fiecărui sunet tot mai clar şi mai îndrăzneţ... şi îmi amintesc că e acelaşi zîmbet ! Acelaşi ca şi atunci cîn obişnuiam să îţi mărturisesc " te iubesc " – de fiecare dată tot mai îndrăzneţ pînă la afirmaţia certă ca o definire a proprie-mi existenţe, a propriului rost: Te iubesc – aici mă nasc, aici încep şi pînă aici mă opresc, nimic mai mult şi nimic mai puţin. Zîmbeşte-mi întotdeauna aşa, iubite – Revelator.

    Urmăresc praful care îl scuturi de pe strune cu vîrfurile degetelor tale, de parcă existenţa ta m-ar purifica pe mine, dizolvă în aer trecutul, tot ce ştiam vreodată, şi te face pe tine unicul spaţiu temporal, unicul adevăr, reducînd totul la degetele alea ale tale... care lovesc strunele şi mă fac să îţi confesez " te iubesc ".

     Culcă-te seara în pătuţ iubite şi aşează chitara lîngă tine... încălceşte-ţi degetele în strunele ei, iar dimineaţa, trezindu-te, ai să mă găseşti pe mine, cu sînu-mi stîng înflorit în palma ta – cică degetele au prins rădăcini în inima mea... şi o să te trezesc şoptindu-ţi  într-o notă clară " te iubesc ".

http://www.youtube.com/watch?v=KqL37GagyDw 

   de parcă aş sta la margine de prăpastie... şi tu eşti pămîntul de sub picioare, desculţă îmi adîncesc degetele în tine ca să mă ţin, ca să nu cad.
şi nu cresc... nu prind aripi, şi nici nu mă fac mai mică, nu mă transform, nu mă pierd, nu mă regăsesc, pur şi simplu încerc să prind rădăcini în tine ca să nu cad... în faţa mea nu e nimic decît infinitul, fără început şi fără de sfîrşit, cerul imens în care nu-i înţeleg marginile, doar nuanţele norilor – da parcă ţi s-a luat albastrul ochilor şi l-au dizolvat creînd dimensiuni. De frica necunoscutului tac. De frica necunoscutului nu păşesc înainte... de parcă nici nu aş vrea să ştiu cum e fără tine – dar eşti pămînt, rece ca pămîntul, mut ca pămîntul, greu ca pămîntul, şi iubindu-te... iubindu-te visez să mă adîncesc în tine decît să cad în spaţii străine. Iubindu-te îţi dăruiesc grai, îţi gîndesc iubiri, îţi proiectez suflete şi desenez lacrimi sincere pe obrazul tău... pînă cînd o să mi se termine creioanele, culorile, viaţa... şi o să vreau să sar.Şi necunoscutul o să îmi pară mai cunoscut ca tot ce am ştiut vreodată. Fiindcă eşti pămînt, iubite... eşti pământ.

lovedust

    Mişcă-ţi buzele tremurînde deasupra frunţii mele, de parcă nu ai şti cum să îmi faci dragoste. Strecoară-ţi mîna sub mine ca să-mi mîngîi spatele cu palma ta caldă... şopteşte-mi la ureche " te iubesc ... te iubesc... te iubesc  ". Respiră. Respiră... tot mai des şi mai des, dilatîndu-mi cu suflarea ta pupila-mi, preschîmbîndu-mi albastrul ochilor în negru, ca să te uiti prin el şi să vezi inima mea undeva la prăpastia fiinţei mele, strigîndu-ţi numele. Respiră.

Apropie-ţi gura de urechea mea, ca să îmi dai de ştire că eşti aici - în întregime. Strînge-mi nebuneşte umerii albi cu toată tandreţea forţei tale, de frinca de a nu te pierde în noi, sărută-mi grăbit conturul gîtului şi închide-ţi strîns pleoapele ! eşti praf...

Greutatea trupului tău s-a preschimbat într-un praf auriu şi plin de sclipiri, aşezîndu-te lent peste mine... În liniştea oboselii leneşe te culeg. Te culeg de pe ficare milimetru din mine, găsindu-te pe vîrful nasului, printre gene, la încheieturile mîinilor, împrăştiat pe vîrfurile înflorite ale sînilor, pe glezne, eşti pese tot. Te grămădesc în palmele mele şi în noapte te port afară ca să îţi dau drumul într-un zbor înalt. Şoptesc deasupra mîinilor strînse într-un pumn micuţ, deasupra trupului tău fărîmiţat, o rugă, trădînd sufletul într-o sfîntă şi umilă mărturisire " te iubesc... " . Mă apropii de o prăpastie, ridic uşor mîinile şi zîmbitoare îţi şoptesc " zbori  ", suflîndu-te uşor în aer. Zbori, ridică-te sus, iubite... înalţă-te, dizolvă-te, dispari... împrăştie-ţi praful trupului tău peste stele, eu, o să stau pe pămînt şi o să aştept să cadă, să bombardeze patul meu cu tine - purtător de vise. Zbori, zbori în linişte, sunt aici... te privesc, te veghez, te iubesc. Îprăştie, contaminează tot universul cu noi şi înalţă-te. Înalţă-te din iubire. Zbori, zbori, iubite ! Zbori ca să cazi împreună cu toate planetele şi cu toţi meteoriţii şi cu toate galaxiile pe care le-ai atins, la pătuţul meu. Eşti înalt. Eşti înalt, iubite... Şi dragostea ţi-e înaltă.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=eg3F4zpOdK8#!    sunetul care m-a inspirat.

... dacă mîine ar fi ultima zi din noi... aş sta întinsă lîngă pipetul tău şi aş număra paşii degetelor mele de la buric pînă la gura ta... privind cum degetele palide paşesc pe pielea ta moale... şi n-aş uita nici un milimetru din tine. Ţi-aş asculta repiraţia şi mi-aş desface larg palma ca să ating cît mai mult din tine... apoi aş închide ochii... Suntem numai noi... două păsări şi zburăm cu viteză, străbătînd norii în toate nuanţele lor, tot mai departe şi mai departe... iar cînd ajungem deasupra lor, ne prindem într-o strînsă îmbrăţişare şi ne dăm drumul... stau culcată deasupra ta şi facem dragoste în aer... în aer mă pierd în tine, mă preschimb în pilea ta, te prefaci în valurile care trec prin carnea mea, iar gura ne este lipită într-o sărutare disperată, tot mai vii şi mai vii, mai plini, mai împliniţi şi mai pulsanţi pesemne ce ne apropiem de moarte. Şi uite că atunci cînd ne-au mai rămas cîţiva milimetri de pămînt eu brusc deschid ochii, pupila-mi neagră detalîndu-se de frica nebună de a te vedea fărîmiţat şi apoi împrăştiat în mii de particole de praf aurit în aer !


Se strecoară un fior rece prin trupul meu şi speriată desfac pleoapele... eşti aici, pe acelaşi cearceaf cu mine... şi afară e noaptea de vară. Eşti aici, şi fără să ma întrebi unde am fost, îţi apropii buzele de urechea mea ca să mă linişteşti, iar vocea ta mai suavă şi mai grijulie ca oricînd îmi şopteşte: " Cişş... sunt aici, iubito..." ... de parcă ai fi fost cu mine.

Dacă mîine ar fi ultima zi din noi... s-ar prăbuşi toate păsările din aer în numele nostru, ar cădea norii de pe cer... iar noi am asculta dezastrul în liniştea îmbrăţişării noastre... fiindca cu tine orice sfîrşit înseamnă început.

eu nu te iubesc.

Te apropii lent de mine... prin lumina vagă care străpunge întunericul în care m-ai încălcit... şi îmi faci sunetul ala din buzele tale cu care obişnuiam să îmi unesc respiraţia: " Cişşşş ..." – ca să mă liniştesc. Ca să mă amorţeşti. Ca să mă adormi. Te pui în genunchi în faţa trupului meu tremurînd de frică şi îmi cuprinzi picioarele împătimit de o durere pe care n-o pot înţelege. Apoi... apoi îţi întinzi mîna implorînd cu ochi-ţi albaştri pe a mea... nu îţi rezist, nu am ştiut să îţi rezist niciodată... micuţa, naiva, neajutorata... Îţi întind mîna cu palma încă umedă de la lacrimile pe care abia mi le-am şters... Îţi întind mîna, iar tu... tu îţi apropii suav buzele de încheietură, treci jucăuş cu vîrful nasului prin ea şi surîzi... ridicîndu-mi şi mie colţul gurii mici. Săruţi încheietura, îţi lipeşti obrazul de ea într-un haos sentimental pe care nu-l înţeleg... Îţi ridici ochii şi mă străpungi pînă în adîncurile sufeltului meu, iar în timpul ăsta scoţi o lamă şi o adînceşti uşor în carnea încheieturii mele. Icnesc de durere dar nu-ţi pot zice nimic fiindcă ochii tăi îmi strigă:" Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! "... Treci sadic de încet cu bucata aia subţire de fier prin carne şi tot ce simt e lichidul fierbinte scurgîndu-se prin părţi... tot ce aud în liniştea noastră e " Te iubesc ! ".... Mi se moaie genunchii, pielea trupului albeşte tot mai mult, cad sprijinindu-mă în palmă şi doare ! Doare ! Doare ! Îmi plec capul într-un plîns isteric " Te iubesc ! " îmi stigi de parcă mi-ai ordona, spulberînd liniştea ! " Te iubesc ! " îmi mai strigi odată ! Şi îmi ridic capul... Tu- îmi zîmbeşti mulţumit. " Te iubesc " îmi mai spui odată cu o voce dulceagă, şi lama tot mai taie... Aud cum taie...


Mi se întunecă în faţa ochilor... şi trupu-mi devine tot mai greoi, mă pierd pe măsură ce pleoapele mi se lipesc tot mai mult una de alta... Cad. Podeaua de beton e umedă... simt doar cum mi-ai dat drumul la încheietură... cum mîna cade în balta roşie...

- Păcat că n-ai mai putut... Eu te-am iubit.

Ieri ai făcut dragoste trupului rece de pe jos.

208

visez ca intr-o zi nu o sa-mi pese. visez ca intr-o zi nici macar eu nu o sa ma pot opri, ca “ Eu “ nu o sa fie un motiv sa ramin, ci un motiv sa plec… Visez ca intr-o zi o sa inghit un pumn de pastille, atitea pastille cite zile avem impreuna si visez ca nu o sa te doara… doar stiind ca nu o sa te doara o sa pot pleca…

visez la cerul de toamna devreme… cerul instelat, cerul urias, cerul liber ! amintindu-mi cum in noaptea aceea, stind amindoi sub patura, imi plimbam virfurile degetelor pe fiece milimetru din corpul tau, de parca ai fi o icoana, o statuie mult prea sfinta si de aia nu indraznesc sa te murdaresc cu intreaga mea palma…
visez ca poate intr-o zi o sa fie bine… visez ca o sa-ti fie bine si tie, nu numai mie. Visez cum afara bate vintul strapungind frigul prin maduva oaselor, iar eu ma ascund in imbratisarea ta. Visez cum n-ai sa ma lasi niciodata sa inghet… Visez cum lacrimile nu mai au un gust sarat, ci unul dulciu, de caramel sau vanilie poate, ca sa-mi para bine macar o data ca pling.
visez la renastere… si sper ca de fiecare data sa te reintilnesc pe tine, sa te reintilnesc ca sa ma aprinzi, sa ma stingi si sa sufli cenusa mea de pe o stinca inalta intr-o noua existenta. Te visez pe tine… mai obosit, mai ranit, mai pierdut, mai suferind – eu ? numar zilele.

asa am vazut eu textul... http://www.youtube.com/watch?v=c0VKlQl5fOc

-            da, da, eu cred în dragoste ! Cred că există o persoană care de fiecare dată cînd te atinge îţi dă atîta emoţie încît ţi se ridică fiece firicel de păr cîtuşi de mărunt de pe mînă... da ! da, eu cred că dragostea salvează ! că dragostea tămăduieşte suflete oricît de frînte ! eu cred că cea mai mare minune e să te trezeşti în fiecare dimineaţă lîngă cel pe care îl iubeşti, tu nu, iubite ?... eu cred că atîta timp cît iubeşti pe cineva nu ai să simţi niciodată nevoia să cauţi aşternutul altcuiva, tu nu, iubite ?... eu cred că întotdeauna ai să faci dragoste cu cel pe care îl iubeşti, chiar şi dacă ţi-ar părea că o să faceţi sex, oricum la sfîrşit înţelegi că ai făcut dragoste şi că doar asta ai putea să faci cu trupul dezgolit de alături, tu nu, iubite ?... eu cred că devii dependent de persoana iubita şi că ai nevoie de ea ca de aer, şi mai presus de toate – că nu e un lucru rău, tu nu , iubite ?... eu  chiar cred că dragostea adevarată are doar tendinţa de amplificare, de creştere şi nu de diminuare, fiindcă atunci nu mai e dragoste.... tu nu, iubite ?... eu cred în reîncarnare şi că sufletele pereche se reîntîlnesc timp de şapte vieţi... eu cred că noi doi ne-am fost predestinaţi... tu nu, iubite ?... Eu cred că mi-aş da şi viaţa pentru tine... stai, să nu-mi răspunzi, iubite...

http://www.youtube.com/watch?v=JGX2_ftEkbI

dumitru.

... am sa ramin. am sa fiu acolo cind nimeni nu o sa mai fie. si o sa respir cind nu o sa mai aiba nimeni aer, caci l-am ascuns in plaminii tai. si o sa am suflet cind nimeni nu o sa-l mai aiba, caci l-am ascuns adinc in tine... doar ca sa-ti pot sopti " am sa ramin ".
... am sa ramin. si cind nu o sa mai fie apa o s-o iau de pe obrazul tau cind ma vezi suferind.
cind toti o sa-si piarda vederea, eu o sa-mi plimb palma, virfurile degetelor pe chipul tau si o sa vad mai multe... mai multe decit au vazut ei intr-o viata intreaga. si cind cu totii o sa-si piarda auzul, eu o sa-mi lipesc urechea de pieptul tau si vibratiile inimii tale o sa-mi sparga surzenia... ca sa pot sa aud cum ai sa-mi spui " ramii ! ".
... am sa ramin. si cind cu totii o sa fie coplesiti de ura, eu o sa fac dragoste cu tine. cind toti o sa se piarda in ei insisi, eu o sa ma regasesc in tine, in fiecare milimetru din pielea ta, in sarutarea ta, in fiorul carnii din tine cind ne unim. Cind o sa crape pamintul, iubite, o sa ne intindem mainile unul catre celalalt si o sa-l lipim intr-o strinsa imbratisare, fiindca ti-am promis " am sa ramin ".

http://www.youtube.com/watch?v=DFWgbcvFoXQ&feature=related notele doar completeaza cuvintele )

Puls

În luna lui Iulie mă trezesc cu El sub cearceaf... se strecoară lent şi în linişte prin geam şi pătrunde prin fisurile materialului pe pielea mea... sărutînd-o. Se strecoară printre genele mele grele şi îmi strigă numele... În lumina ambiguă, în galbenul ceţos desluşesc promisiuni... Desluşesc că azi o să zîmbesc imaginii somnoroase din oglindă... Azi o să-mi mai construiesc un vis în memoria celor două distruse...Azi o să port o pereche de jeanshi vechi, o bluză feminină, lărguţă şi foarte lejeră, şi unicul meu machiaj o să-mi fie zîmbetul, şi azi o să fiu frumoasă. Azi o să citesc sub cerul liber, întinsă pe iarbă sperînd că poate sunt cîtuşi de puţin scriitoare... Azi ca şi ieri mă întreb ce aş fi făcut dacă azi ar fi fost ultima zi din viaţa mea ? şi răspunsul e acelaşi, însoţit de un surîs jovial – Nimic. Mult prea resemnată ? Nu.. pur şi simplu îmi pare cinic să încerci să-i dai un rost vieţii în ultimile secunde, să forţezi asta, cînd ar fi trebuit să o conştientizezi în mod natural pînă acum... oricum n-ai să poţi minţi niciodat viaţa.

Azi o să-mi lipesc strîns gura de a lui, iubindu-l. Pe atît de strîns încît o să ajungem să respirăm pe nas cu aerul ce a fugit din plămînii unui altuia – Circuitul închis al iubirii. Azi o să fiu fericită ca să uit de nefericirea de mîine...

Deschid alenea pleoapele şi văzînd lumina, Soarele mărturisesc dulceag : " te iubesc... " şi în timpul ăsta gîndul îmi zboară la sunetele unor strune de chitară, la mirosul pielii omuleţului cu ochi albaştri, la aerul de după ploaie, la hoinăritul prin parc, prin oraş din plăcere, din linişte, la nopţile cu stele fără modestie în strălucirea lor, la teancurile de cărţi de pe masă, la îmbrăţişări, la lacrimi, la sunetul bătăilor inimii, ... - la viaţă.

De ce înşeală bărbaţii

De ce înşeală bărbaţii ? Fiindcă pentru o clipă uită că sunt iubiţi şi că iubesc... Pentru că într-un moment al vieţii le pare ridicol şi o minciună dulce că femeia de lîngă ei îl iubeşte în milimetri trup şi suflet, totul ! Fiecare bucăţică din pilea şi sufletul lor... fiindcă nu au încredere în ei înşişi.


Fiindcă pentru o fracţine de secunsă cred că cealalta care îi aşteaptă acasă o face din obişnuinţă sau datorie, şi nu dintr-o mare dragoste. Fiindcă le pare că nu o ştim, deşi o ştim înainte ca ei măcar să înşele. Fiindcă le pare că nu o să aflăm, fără să bănuiască cît de înjositor pentru noi e să le spunem în faţă: " Ştiu... ", de aia tăcem.

Fiindcă într-un moment de ceartă cu soţia, iubita, cu unica, a apărut cea de-a doua, aparent mult mai înţelegătoare şi mai caldă... fiindcă asta caută ei întotdeauna- Căldura maternă. Şi după epuizarea sentimentului în cîteva minute îşi dau seama că au greşit. Fiindcă greşesc... Fiindcă cu adevărat nu au vrut niciodată să se răzbune.

Fiindcă cred că e vina ta... şi pentru nişte fiinţe atît de puternice, sunt mult prea slabi ca sa ducă pe umeri o astfel de greutate, o astfel de culpă... atunci aruncă totul asupra ta... şi abia după ce văd cum te stingi lent, cum pieri, mor înaintea ta.

Şi din orişicare motiv nu ar face-o, oricum te iubeşte... Confuzi. Bizari. Diferiţi. Fiindcă dacă o femeie ar înşela... de fapt ea nu înşeală niciodată... ea face dragoste cu cel pe care îl iubeşte.