drumul pe care invat sa-l iubesc

Am mers pe cărarea ta…Nu am ocolit nici un obstacol,şi de fiecare dată căzînd şi rănindu-mi genunchii îmi repetam nebuneşte "Te iubesc,te iubesc,te iubesc!..".Îmi îndreptam privirea către ceruri,apoi priveam înlăcrimată drumul lung şi plin de pietre ascuţite…Apoi zîmbeam zării,plecam fruntea şi din nou înaintam…Treceam prin răsărite şi apusuri,prin ploi şi seninătate, căci tu dulce chin-viaţă îmi eşti în vene,în liniile palmei,în priviri,în inimă şi în întreaga mea fiinţă!Încă mai învăţ să-ţi preţuiesc drumul şi să iubesc fiecare colţ oricît de ascuţit al pietrelor…