lutul

Trupul meu capătă desăvîrşire doar în braţele tale... ca lutul în mîinile unui sculptor îndrăgostit de viziunea creaţiei sale.   Între degetele tale se modelează gurguiul dulce al sînului plin, cu mâinile tale îmi rotunjeşti umerii mici, iar gura ta o lasă întredeschisă pe a mea – ca să îţi poţi ascunde sufletul în pieptul meu – în vasul marginile căruia le netezeşti cu sărutări.Cu vîrfurile degetelor treci prin frunte arcuindu-mi sprîncenele şi îmi confesezi emoţionat: " Eşti frumoasă "... apoi îţi cobori năsucul mic pe gîtul meu şi îl pierzi pe la spate – jucîndu-te...Ca să îmi dai culoare, te ridici în vîrfurile degetelor ca să furi din albastrul cerului şi îmi pictezi grijuliu irisul cu el, cu visuri şi cu speranţe înalte – ca să îţi seamăn ţie... şi şopteşti deasupra lor " scumpa ... " ca să le dăruieşti lumină.Mă strîngi uşor de pieptul tău, ca inima mea să audă cum bate a ta şi să înveţe ritmul, iar palmele tale desfăcute larg îmi veghează tandru şi grijuliu spatele. 

 În braţele tale...  trupul meu iubeşte, e cald, e dulce şi e mai viu.


Recital:

http://www.youtube.com/watch?v=jLyJNYzKPeg