Curba

     Cît de frumoasă poate fi iubirea cînd nu ai nimic.

Ţin minte şi astăzi cum obişnuiam să răscolim prin buzunare căutînd cîţiva lei ca să intrăm în parc. Cum ne ţineam de mînă şi

hoinăream ore în şir prin el – şi cît de larg zîmbeam !

Ţin minte şi astăzi cum ne-am oprit pe o cărăruşă, iar tu mi-ai desfăcut palma dîndu-ţi aere de clarvăzător. Treceai iubitor cu degetul arătător prin ea căutînd curios ceva, şi la un moment dat ai exclamat " Ah! Uite-mă ! ", apăsînd cu degetul într-un punct al palmei larg deschise asemenea sufletului meu care te chema să vii ca să te încălzească de fiecare dată cînd te zărea.

Astăzi privesc tot mai des acel punct, acea curbă şi mă întreb: dacă ţi-aş întinde palma ai putea să te mai găseşti în ea ?

Astăzi mă întreb tot mai des de ce oamenii uită şi cum poţi să uiţi ? Astăzi mă întreb cum poţi să nu dai o para chioară pentru omul pentru care erai gata cîndva să îţi dai şi viaţa. Astăzi îmi doresc atît de mult să avem buzunarele goale şi să cautăm insistent în ele leul ăla ca să intrăm în parc... cînd deja buzunarele ne sunt pline cu hîrtii şi îl ocolim de zeci de ori. Astăzi îmi este atît de dor de tine. Şi aş da orice ca să te cauţi ( dulce de încruntat )  în palma mea, în loc să zîmbeşti ştiind că mă vei avea oricînd între degetele tale.

    În fiecare seară te găsesc în palmă şi mi-e frică de ziua cînd nu o să te mai pot găsi. Urlă vîntul pe coridoarele sufletului meu deschis, dar cred că m-ar durea mult mai mult să îl închid definitiv pentru tine... Şi dacă te hotărăşti să te întorci ?

    Astăzi îţi ascunzi mirosul pielii pe sub stropi de parfum din care ţi-ai dorit întotdeauna... îmi ascund nasul pe sub bărbia ta şi îmi eşti atît de străin. Porţi ceas mai scump pe încheietura mâinii şi ai tot mai puţin timp pentru mine.... Şi urci atît de sus în viaţă, încît uiţi să te întorci în urmă ca să vezi cine te-a sprijinit cînd te-ai învăţat să mergi.

   Ieri am stat în faţa porţilor parcului... pentru a suta oara. Şi deja îmi este tot mai puţin frică să intru de una singură în el. Ieri mi-am dat seama că am uitat  " hirtiile " acasă, şi am rîs în hohote, atît de împlinită, atît de fericită – se pare că am intrat deja.


http://www.youtube.com/watch?v=m9DO3zpdWqw