Eşti dirijorul pulsului meu...

Cu fiece sărutare,cu fiece atingere şi şoaptă la urechea mea, îţi întînzi mîinile, bastonaşul,şi le plimbi lent prin aer în faţa Inimei mele -  ea se mişcă,  îţi răspunde. Atîta ai avut nevoie: să ştii că te recunoaşte.

Cu ochi-ţi îngreunaţi de lacrimi, de trecut, de întrebări, de parfumul nou care a intrat pe neprins de veste pe geam şi nu vrea să plece de pe cămaşa ta, de pe nările tale, de pe plămînii tăi, de pe tot ce ştiai deja despre tine, de pe anii tăi – acoperindu-i cu un voal de lumină caldă ca pletele în care îţi găseşti încălcite degetele dimineaţa – fiindcă sufletul tău prinde rădăcini în femeia de alături... îţi agiţi mîinile mai rapid, mai dinamic, mai revoltat, iar Inima îţi dă ascultare şi bate, răzbate, străbate – iubindu-te! Şi nu mă mai ascultă... nu mă mai ascultă cînd devii demonic în pasiunile tale şi vreai să o vezi uneori cum crapă ca să îţi răzbuni fantomele, ca să te miruieşti cu unicul fel de iubire pe care ai cunoscut-o în faţa unui altar pictat greşit, în faţa unui Dumnezeu pe care cu adevarat nu l-ai cunoscut niciodată.  Îi ordon să se oprească de frică să nu crape, dar a devenit surdă în faţa strigătului meu, desluşind doar notele prea înalte ale vibraţiei aerului pe care îl tai cu palmele tale cu care îi gesticulezi promisiunile de viitor – S-a înălţat către tine.

Şi uneori îţi sprijini arătătorul de buzele moi, şi ea îşi revine, se linişteşte, se domoleşte, parcă sprijinindu-de de vîrfurile degetelor tale. Îi şopteşti că mă iubeşti şi întinzîndu-ţi dramatic degetele în aer, le ridici lent, iar odată cu ele şi pulsul...

   Mă apropii lent de tine, ţinîndu-l pe Doamne-Domane de mînă şi privindu-te pe la spate cum te joci iubitor dar încă stîngaci cu Ea, Ascultîndu-i bătăile în plină forţă şi într-o grandoare căreia nu credeam că o să-i reziste vreodată, şi îţi şoptesc într-un surîs: Să ai grijă de ea.